DISIMULARE. Când numărul kilogramelor e mai mare decât IQ-ul, oamenii încep să mintă de-ngheaţă caloriile, fiindcă le e ruşine de slăbănogii din anturaj. „Problema cu glanda“ e scuza lor preferată

Nu e frumos să râzi de defectul omului, cu o singură excepţie: dacă e gras, ai voie să fii niţel sarcastic. Cel puţin aşa cred românii. E oribil să te iei de cocoşaţi sau de şchiopi, dar de durdulii face mişto toată lumea, ignorând faptul că, până la urmă, e vorba de o boală cronică. Slabii patriei nu înţeleg un lucru esenţial: nimeni nu vrea să fie obez, dar viaţa e strâmbă. Când vezi că unul bagă-n el bombe calorice cu de toate, dar e slab ca o şurubelniţă, te apucă acele crize de dat cu pumnii în ceva ce sperăm cu toţii să nu fie geamuri.

Dar dincolo de inechitatea metabolismului, există şi năravuri dovedite ştiinţific. Graşii, ca orice dependenţi (pentru că şi consumul excesiv de merdenele dăunează grav sănătăţii), tind să-şi găsească scuze. Sau să-i fenteze artistic pe cei din jur. Viclenia dolofanilor e foarte ascuţită.

Cronica unei porţii anunţate

Vă spun povestea reală a Mihaelei şi-a lui Sorin, o familie fericită – sau, cel puţin, a fost o familie fericită până în ziua când ea a împlinit 80 de kilograme. Isprava a fost serbată cu mare fast, printr-o exuberantă discuţie explicativă. Sub ploaia de confetti, el i-a spus că e cam grasă, iar ea i-a replicat, politicoasă, că e cam nesimţit. După dezbateri seculare care au durat 20 de minute, ea a avut de ales, în mintea ei: ori îi spune lui în faţă că o doare-n cot de această remarcă meschină, ori îşi face autocritica şi-şi ia angajamentul că slăbeşte.

Prima opţiune prezenta dezavantajul că el va trece ulterior la planul B, supranumit amantă. Deci a ales varianta doi, a izbucnit în plâns şi şi-a muşcat buzele, stârmocind de remuşcări. I-a spus că aşa e, ştie şi ea că s-a îngrăşat, dar că e d