Doua schimbari recente anuntate de guvernanti pentru invatamantul superior sunt cel putin contradictorii. Pe de o parte, guvernul doreste modificarea Art. 146 din Legea Educatiei astfel incat rectorul unei universitati sa nu mai poata anula pe cale administrativa un certificat sau o diploma de studii obtinuta prin mijloace frauduloase. Pentru aceasta, trebuie obligatoriu sa treaca prin instanta. Pe de alta parte insa, aceiasi guvernanti spun ca e nevoie ca universitatile sa-si asume “integral” responsabilitatea diplomelor pe care le emit, fara sa mai aiba nevoie de aprobarea Ministerului Educatiei.

Este evident ca in spatele primei schimbari se afla plagiatul primului ministru in timp ce prin a doua modificare se cauta o solutie la nenumaratele procese ale Ministerului cu absolventii de la unele universitati particulare care si-au castigat diplomele in instanta. Nici vorba de intarire a autonomiei universitare, responsabilitate institutionala sau orientare dupa un model academic prestigios ori altul, pentru a aminti doar cateva dintre justificarile vehiculate pentru aceste schimbari legislative.

Caci daca s-ar dori cu adevarat o responsabilizare institutionala a universitatilor atunci li s-ar da acestora, in acelasi timp, competenta de a emite diplome si toate mecanismele de a gestiona integral acest proces, inclusiv pe acela al retragerii unui titlu de studii, in conditiile in care se dovedeste ca a fost obtinut prin mijloace necinstite. Ca in orice stat de drept, dupa ce titlul respectiv a fost retras de institutia care l-a emis, persoana in cauza poate hotari daca se adreseaza sau nu justitiei. Si nu e vorba aici de o simpla problema de ordine a procedurilor, ci de un mecanism important pe baza caruia functioneaza autonomia universitara in tarile unde statul actioneaza in invatamantul superior de la distanta, prin intermediul evaluarii, si nu intr-u