Istoria castelului şi a cetăţii Timişoara începe în urmă cu şapte sute de ani, când regele Ungariei, Carol Robert de Anjou, a hotărât să-şi stabilească aici, pentru câţiva ani, reşedinţa regală. După vizita pe care a făcut-o la Timişoara în 1307, meşteri italieni au început să ridice castelul, după sistem veneţian, folosind pentru fundaţie piloni de stejar înfipţi în pământ. Importanţa pe care a dobândit-o castelul şi cetatea e dovedită şi de faptul că Timişoara este singurul oraş al României menţionat pe harta italiană a lui Angelino Dulcerto, în prima jumătate a secolului al XIV-lea.

Iancu de Hunedoara și cutremurul

Faima oraşului a sporit în primele decenii ale veacului următor, când Filippo Scolari, strălucit reprezentant al Renaşterii şi vestit condotier, considerat unul din primii şase florentini ai tuturor timpurilor, a primit de la regele Sigismund de Luxemburg titlul de comite de Timiş şi al celorlalte ţinuturi bănăţene. Pentru Scolari, cunoscut şi sub numele de Pippo Spano, Timişoara a fost una din reşedinţele preferate. Se spune că atunci când regele Sigismund i-a dăruit castelul, acesta, la fel ca cetatea, ajunseseră în paragină şi aveau nevoie de renovări serioase. Castelul, care i-a fost reşedinţă până la moarte, a fost întărit, s-au refăcut interioarele, decoraţiile din interior. Scolari a adus la Timişoara meşteri şi artişti italieni care au împodobit castelul cu numeroase picturi şi sculpturi şi, în scurt timp, acesta a ajuns să rivalizeze cu reşedinţa regală de la Vişegrad.

Cel mai de seamă urmaş al lui Filippo Scolari în cetatea Timişoarei a fost Iancu de Hunedoara, care, în copilărie, a fost paj şi scutier al acestuia în castelul din Timişoara, căci, după obiceiul vremii, tinerii nobili îşi însuşeau arta mânuirii armelor pe lângă un mare comandant. În castelul din Timişoara, Scolari l-a instruit în lupta corp la corp şi l