Are dreptate parlamentarul britanic: Uniunea Europeana s-a extins aiurea, aducand la masa unor reguli stricte pe niste unii care nu se spala pe maini dupa ce ies de la toaleta, arunca firmituri pe jos si scuipa la tinta seminte de dovleac.
Este drept ca Nigel Farage e un eurosceptic, ca militeaza pentru iesirea tarii sale din UE, iar sumarul celor mai recente alegeri de pe continent consacra o consistenta tot mai mare a celor neincrezatori in constructia economica unde am aderat si noi in 2007.
Multi politicieni vestici sunt de acord cu spusele sale, dar nu le permite agenda sa o recunoasca public. Este impotriva combinatiei stabilite de mai-marii UE cu complicitatea tacita a popoarelor in numele carora vorbesc. Foaia de parcurs este clara, a fost trasata inainte de aderarea Poloniei, Ungariei sau Cehiei: bunastarea.
A lor, fireste, si, daca suntem suficient de isteti, si a noastra. Isteti am fi, de asemenea oportuni, insa venim dintr-un sistem care considera regulile pietei urme ale unor clase stapanitoare respingatoare. Asta am invatat 50 de ani, iar abecedarul capitalismului echivaleaza cu o mutare genetica. Pe care, impotriva firii, trebuie sa o programam, daca se poate de urgenta, si sa o desavarsim.
Cand au decis extinderea, puternicii continentului stiau ca nu o fac in numele democratiei. Era un secret cunoscut de toata lumea, bine vopsit. Le trebuia o piata mai mare de desfacere, forta de munca ieftina care sa le maximizeze profiturile.
Acesta este de asemenea un secret cunoscut de toata lumea, pe care il constientizeaza romanii abia de cativa ani, odata cu constatarea ca au distrus, la ordin, manipulati ca niste copii, tot ce aveau si putea constitui o concurenta pentru Occident. Astfel ca produsele lor ieftine (mobila, ciment, incaltaminte) trebuiau pulverizate. Sau scumpite - in spiritul legilor c
