În baza OUG 41/2001, familiile cu venituri reduse din Valea Jiului au beneficiat de diferenţe de tarif la serviciile de alimentare cu apă şi canalizare, reprezentând între 50% şi 100% din valoarea facturilor, funcţie de venitul pe membru de familie.
Potrivit ordonanţei citate, sumele necesare se acopereau de la bugetele locale şi cel al Consiliului Judeţean Hunedoara. Neavând efectiv banii respectivi la bugetul local, Primăria oraşului Uricani s-a ocupat – pe perioada aplicării prevederilor OUG 41/2001 – doar de colectarea actelor de la beneficiari şi transmiterea borderourilor de plată cu beneficiarii către fosta Regie Autonomă a Apei Valea Jiului SA. Faptic, banii pentru aceste diferenţe de tarif au provenit exclusiv de la bugetul judeţean. Mai apoi, pentru acoperirea integrală a sumelor datorate fostei RAAVJ, s-au cerut şi primit bani de la Guvernul României sub formă de ajutor pentru plata arieratelor, bani viraţi direct şi integral de către administraţia locală uricăneană. Nici nu se putea altfel, pentru că – dacă nu ar fi virat la RAAVJ banii primiţi cu destinaţie specială – ordonatorul de credite ar fi riscat să fie acuzat de deturnare de fonduri. La fel au procedat toate administraţiile publice locale, numai pentru oraşul Uricani suma alocată de Guvernul României pentru datoriile (mai exact acele diferenţe de tarif) către furnizorul de apă depăşind, la nivelul anului 2006, 7,3 miliarde de lei vechi.
Perversa divizare a fostei RAAVJ, redenumită Apa Serv Valea Jiului SA şi divizată în Apa Serv şi Nova Serv, a făcut ca Nova Serv Valea Jiului SA să intre în faliment, iar averea să îi fie administrată de lichidatorul judiciar Euro Quality Insolvency SPRL Deva. Care lichidator, fiind direct interesat să câştige bani, „cum se face”, a cerut Primăriei oraşului Uricani (ca, de altfel, tuturor primăriilor din Vale) să achite penalităţi de întârziere c