Prea ne plângem, spun mulţi. Şi au dreptate! Nu ştim decât să comentăm veştile proaste care inundă buletinele de ştiri, nu ştim decât să ne dăm de ceasul morţii, de fiecare dată când se mai întâmplă o nenorocire în jurul nostru sau în jurul celor de care ne pasă. Nu mai avem termen de comparaţie, nu mai înţelegem decât ce e negativ din toate, pentru noi, cei de azi, ideea răului mai mic nu mai are nici un fel de fundament, iar despre partea bună a lucrurilor foarte rar ne aducem aminte să vorbim. Scriam, săptămâna trecută, despre nebunia alimentelor retrase de pe piaţă şi anticipam, aşa cum probabil aţi făcut-o cu toţii, că vor apărea alte şi alte scandaluri, că se va mai descoperi cine ştie ce substanţă interzisă în cine ştie ce aliment foarte căutat de oameni.
Dacă tot stăm să facem rezumatul acestor zile, trebuie să menţionăm că lumea catolică are un nou Papă. După ce au stat în ploaie să aştepte numele celui care avea să preia această înaltă misiune, cei aflaţi în piaţa de la Vatican au amuţit, pentru câteva secunde, cu umbrele cu tot, când s-a făcut mult aşteptatul anunţ. Favoritul de la casele de pariuri nu fusese numit Papă, nici măcar ceilalţi doi “contracandidaţi” nu reuşiseră să întrunească numărul de voturi care aduce fum alb. Partea luminoasă a poveştii? Credincioşii aproape că s-au obişnuit cu vestea şi, la câteva zile de la schimbare, ascultă cu smerenie vorbele suveranului pontif. Partea întunecată? Speculaţiile care ar fi prins viaţă odată cu posibila alegere a unui papă de culoare trebuie să mai aştepte. Nici acum nu vine sfârşitul lumii.
Prea ne plângem, spun mulţi. Şi au dreptate! Dar ce-am avea de făcut când, de exemplu, în Bucureşti, pentru o urgenţă medicală sau pentru un banal sirop de tuse, dacă nu ai la îndemână internetul (care ne scoate din tot mai multe încurcături), e nevoie să scotoceşti prin toate cartierele în cău
