Zeci de copii vin zilnic la sala de sport a Școlii numărul 30 din București pentru a învăța tainele handbalului de la un om cu suflet mare
La sala de sport a Şcolii numărul 30 „Grigore Ghica Voievod” din Bucureşti vin zilnic zeci de copii. Nu doar din cartier sau din alte zone ale Bucureştiului. Vin chiar şi din Voluntari ori Jilava. Sunt atraşi ca un magnet de un uriaş cu suflet de copil. Un om care a trecut printr-o tragedie din care a ieşit mai bun. Copiii îi spun simplu, nea Petre. şi îl mai cheamă şi Cozma. Tatăl regretatului mare handbalist Marian Cozma.
La câteva luni după moartea fiului său, Petre a înfiinţat Asociaţia „Marian Cozma”. O asociaţie care adună acum, la aproape patru ani de la înfiinţare, aproape o sută de copii de toate vârstele, de la 6-7 ani, până la vârsta majoratului.
E ora 18.00. În sala de sport a Şcolii numărul 30, sală care poartă numele de „Marian Cozma”, sunt strânşi vreo 40 de copii. Valentin Păunescu, şi el fost handbalist, e nepotul lui Petre Cozma şi mâna dreaptă a acestuia. Ei doi conduc destinele asociaţiaţiei.
„Vreau să trec în poartă”
„Nici nu ştiu când au crescut”, zice Petre Cozma. Pe lângă ţâncii care încearcă să înveţe handbal, nea Petre pare un uriaş. Cei mici îl divinizează. În timpul şedinţei vin cu „reclamaţii” la Petre. „Auziţi? Alex mi-a dat cu mingea direct în ureche. Să ştiţi că a făcut-o intenţionat”, se plânge un puşti de clasa a doua. „Vreau să trec şi eu în poartă”, zice un alt copil. Copiii n-au niciun contract cu asociaţia. „Contractul e cu sufletul”, mă lămureşte Petre Cozma, care îşi laudă elevii: „Cu fetele de ’99 (n.r. - anul naşterii) rupem pământul! Avem copii de moare lumea. Pe ăia mari, care termină anul ăsta junioratul, îi înscriu în Divizia B”.
O pasiune care costă
Nepotul lui Petre Cozma are un fiu, Vladimir, de doar şase ani şi opt luni, care e, după cum spune
