-- Am fost şi eu, la viaţa mea... director...
-- Ai fost. Şi dacă ?
-- Nu mult. Niciun an de zile!
-- Şi dacă?
-- Dar nu la vreo ... întreprindere... La vreun ... minister... Ci... la Muzeul de literatură „Dimitrie Cantemir”...
-- Şi dacă?
-- Păi, ca să vezi! Am inaugurat în acel an 1988 Casa muzeu „Alexie Mateevici” de la Zaim...
-- Şi dacă?
-- Ştii ceva, domnule? Încetează să mă tot... dăcăieşti şi lasă-mă să spun ce am a spune.
-- Spune...
-- Recent se împlinesc 125 de ani de la naşterea poetului –preot şi 25 de ani de la fondarea Casei muzeu... Particip la ceremonie... Rostesc un spici (aşa se scrie, nu?)... Dar nu unul festiv, cum s-ar cuveni într-o asemenea împrejurare, ci unul cu... moţ!
-- Care moţ, domnule?
-- Ai puţintică răbdare ! Nu mă moţăi, după ce m-ai tot... dăcăit!..
-- Spune. Dar... fii lapidar, că altfel va să fii... lapidat!
-- Vă-leu! Scurt. Zic: Andrei Mureşanu strigă :
„Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte”...
Alexie Mateevici cântă:
„... s-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste .”
Mă întreb şi vă întreb, domnilor: de ce Mureşanu ne cheamă să ne deşteptăm, iar Mateevici zice de... trezit? Care-i razniţa-diferenţa: să te deştepţi şi... să te trezeşti???
-- Ce mai cauţi subtilităţi, dacă se vede de la o poştă: a te deştepta nu înseamnă numai a te trezi din somn, ci... bate şi spre deşteptăciune-înţelepciune, pe când a te trezi adie destul de delicat-fin spre a te zmulge din... beţie...
-- Ca să vezi, domnul meu, abia acuma am în