Poliţiştii care fac obiectul unor dosare penale pot concura pentru funcţii de conducere. Ministrul Radu Stroe a eliminate, zilele trecute, din Ghidul carierei poliţiştilor prevederea prin care poliţiştii urmăriţi penal nu se puteau prezenta la concurs.
Explicaţia oficială a acestei decizii, dată de M.A.I., este că, potrivit Statutului poliţistului, un cadru care ocupă o funcţie de conducere şi faţă de care s-a dispus începerea urmăririi penale îşi păstrează poziţia, întrucât punerea la dispoziţie şi, implicit, eliberarea din funcţie se fac doar în situaţia punerii în mişcare a acţiunii penale sau a trimiterii în judecată. Astfel, s-a considerat că, dacă şefii îşi pot păstra funcţiile pe perioada urmăririi penale, şi poliţiştii urmăriţi penal care vor să participe la concurs pentru ocuparea unei funcţii de conducere trebuie să aibă dreptul să se înscrie.
Logica nu este tocmai logică. Nu aplicată în Poliţie – la fel, nici în Justiţie ori în servicii speciale –, deşi şi unii, şi alţii beneficiază de prezumţia de nevinovăţie până la pronunţarea unei sentinţe definitive care să le clarifice statutul judiciar. Dar în egală măsură, aceşti oameni – care fac parte din structuri ale statului care derulează anchete penale ori contribuie cu informaţii la acestea – sunt supuşi prezumţiei că, dintr-o funcţie din care îşi pot exercita autoritatea, pot controla sau influenţa cercetarea penală. Aşa că, în cazul acesta, ar trebui să funcţioneze, în paralel cu prezumţia de nevinovăţie, nu numai prezumţia de bun-simţ, ci chiar obligaţia de a sta deoparte de funcţii de conducere până la clarificarea lucrurilor.
În plus, unele probleme în raportul MCV pe Justiţie – care a cântărit în decizia unor state vestice de a ne mai ţine în afara “careului” Schengen – sunt reprezentate tocmai de numirea şi menţinerea în Executiv a unor indivizi cercetaţi penal. Or, trecând pe