Nu mă interesează foarte mult ce atribuţii va mai avea preşedintele, odată cu modificarea Constituţiei. Nici ce va avea de făcut premierul, cine ne va reprezenta la reuniunile europene, cine va desemna premierul sau cine va putea revoca din funcţie un ministru. Nici câte regiuni vor fi, nici cum se vor stabili capitalele şi nici unde vor avea sediile direcţiile regionale. Toate astea nu par atât de importante faţă de adevăratele probleme ale clasei politice româneşti, cu efecte asupra întregii societăţi.

Constituţia ar trebui să prevadă clar, negru pe alb, că un parlamentar condamnat penal definitiv îşi va pierde automat mandatul, de exemplu. Că un individ trimis în judecată pentru o faptă penală nu poate fi ministru. Că un individ care a fost o dată condamnat penal nu poate nici măcar candida, fie la Parlament, fie în vreun consiliul local. Că un oarecare dovedit a fi plagiator nu poate ocupa o funcţie de demnitate publică. Ori că cineva compromis public nu are ce căuta în viaţa politică.

Toate acestea ar trebui să fie specificate în viitoarea Constituţie, dacă vrem să curăţăm, cât de cât, clasa politicâ românească. Asta pentru că, altfel, vom avea în continuare un Parlament plin de penali, un guvern plin de corupţi, o clasă politică compromisă.

Prin alte ţări, toate acestea fac parte din codul etic al politicianului şi toată lumea îl respectă. Nu e cazul la noi, unde nici măcar atunci când o chestiune extrem de importantă, ca aderarea la Schengen, depinde de un ministru penal nu se întâmplă nimic. Mi se pare total aberant ca pentru orice job posibil să ţi se ceară cazierul de la Poliţie, ba chiar în multe cazuri să fie interzisă angajarea unei persoane condamnate - cum ar fi un post de paznic, de exemplu. O fi jobul de paznic mult mai important decât funcţia de parlamentar? O fi Parlamentul locul în care infractorii pot fi anga