La 3 iunie, Ceauşescu s-a întâlnit, la Pekin, cu legendarul Mao. Convorbirea a durat 70 de minute. Mai mult decât a acordat liderul Chinei preşedintelui american Richard Nixon în februarie 1972. Mao a anunţat că va şterge un mileniu din vrajba chino-sovietică datorită vizitei românilor în China.

Până la a pleca în Asia, s-au petrecut şi alte momente de impact în relaţiile lui Ceauşescu cu fraţii comunişti. Unul dintre acestea a fost participarea delegaţiei române la cel de-al XXIV-lea Congres al PCUS (30 martie – 9 aprilie 1971).

Mai bine la dracu decât la Moscova

Ca şi cum ar fi putut îngropa definitiv spiritul relaţiilor dintre Moscova şi celelalte centre de putere ale lagărului comunist european, în şedinţa Comitetului Executiv care-a aprobat componenţa delegaţiei române, Ceauşescu apelase la principiul reciprocităţii. Dacă Brejnev nu participase la Congresul de la Bucureşti din vara lui 1969, pe motiv de boală, zicea că-şi va scuza, la fel, absenţa.

În consecinţă, l-a propus ca şef al delegaţiei pe Niculescu-Mizil. Şi n-a scăpat ocazia de-a ironiza groaza lui Bodnăraş de revedere a meleagurile sovietice de dragul cărora dezertase în urmă cu patru decenii din Armata Română. ,,Eu prefer să mă duc de zece ori la dracu, decât odată acolo”, s-a recuzat fostul agent sovietic stârnind ilaritatea generală.

În cele din urmă, Ceauşescu a acceptat să conducă delegaţia la Moscova, măgulit de subalterni cu argumentul că va avea astfel o nouă ocazie să dea celorlalţi o lecţie de politică externă.

Obsesia păcii şi dezarmării

Şi-a creat, de altfel, el însuşi un nou prilej de afirmare în plan extern, găzduind conferinţa miniştrilor de Externe din ţările Tratatului de la Varşovia pe tema Tratatului de Neproliferare a armelor nucleare. Conferinţa fusese propunerea lui Ceauşescu, după ce exprimase, cu orice ocazie, obiecţii că tema dezarmări