A fost eliberat din închisoare Adrian Nǎstase, dupǎ ispǎşirea pǎrţii cuvenite, dupǎ legea românǎ, din pedeapsǎ. Ca şi în urmǎ cu nouǎ luni, atunci când fusese arestat, a fost unicul subiect al zilei pentru majoritatea televiziunilor de ştiri. Aceleaşi imagini ca şi atunci (un tribunal, un spital, casa din strada Zambaccian) au stat fǎrǎ încetare, într-o simetrie aproape perfectǎ, pe micile ecrane.
“Acesta este interesul publicului” este scuza invocatǎ, de regulǎ, de redactorii din audiovizual şi presa scrisǎ, atunci când insistǎ la nesfârşit asupra unui incendiu, unui accident de circulaţie, unui gest obscen fǎcut de un adolescent mai exaltat. Într‑adevǎr, existǎ un apetit morbid al unei pǎrţi importante a consumatorilor de media pentru detaliul sordid, pentru ceea ce de regulǎ este pǎstrat în zona vieţii intime, ale cǎrui resorturi au fost pe larg explicate de psihologi.
Confuzia mi se pare gravǎ. “Interesul publicului” înseamnǎ, de fapt, cǎ un numǎr mare de oameni este interesat de un anumit gen de “ştiri”. Dar cum în orice societate nivelul de culturǎ şi inteligenţǎ este distribuit în formǎ de piramidǎ, baza (cei mai puţini educaţi şi dotaţi intelectual) vor alcǎtui întotdeauna majoritatea. Dacǎ subordonǎm politicile editoriale exclusiv interesului publicului, calitatea conţinutului va descreşte, în mod inevitabil. Şi asta se şi întâmplǎ, dupǎ cum uşor putem observa.
E un adevǎr cǎ ratingul, adicǎ mǎrimea audienţei, aduce venituri din publicitate şi astfel se poate asigura independenţa editorialǎ a mediilor de informare publicǎ. Pentru cǎ cei care investesc în publicitate doresc ca anunţurile lor sǎ fie vǎzute de cât mai mulţi potenţiali cititori.
Un caz recent ne permite sǎ nuanţǎm aceste consideraţii, sǎ vedem cǎ situaţia nu-i chiar fǎrǎ ieşire. Un publicist curajos, Nicuşor Obae, a publicat lista firmelor care plǎteau publicitate într-o
