Prezenta lui Victor Ponta la Salonul de carte de la Paris nu trebuie judecata cu inima stransa, caci plagiatul nu a fost demonstrat formal, dupa litera legii.
Daca 80 de pagini trase la indigo nu necesitau citare, caci au fost legate in volum inainte de 2003, cand Romania a decis ca daca cineva vrea sa copieze Cei trei muschetari trebuie sa precizeze ca au fost inventati de Dumas, inseamna ca Ponta este bine vazut in Occident.
Ca, de altfel, si tara sa. De-abia s-au stins flacarile verii lui 2012, intinse pana la cer de zoon politikon spre dreptul dispret al intelectualilor, ca acestia din urma si-au strans randurile intre peretii caprariilor si-si dau la glezne cu nadejde. Doar si "Rocky" a avut continuare.
Chiar daca meciul scriitorilor este departe de ambitul porcesc al politicienilor, iar consecintele asupra institutiilor statului, a caror buna functionare garanteaza statul de drept, sunt mai mici si mai voioase, acesta nu trebuie ignorat. Caci reprezinta o felie din modelul cultural romanesc, din care nu reusim nici cu slujbe sa iesim fara sa ne acoperim de maro. Deci nici sa nu incercam, caci muta narile!
Argumentele pentru care Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu, Mircea Cartarescu si Neagu Djuvara refuza sa participle la Salonul de carte alaturi de Andrei Marga stau in picioare, daca umblam la principii. Nu au nici cea mai mica intentie sa contribuie la validarea unei activitati a presedintelui ICR, pe care il ironizeaza, il contesta, il trimit la aprozar de cate ori au ocazia.
Daca umblam insa un pic mai sus, la interesul superior al tarii lor (nu stiu de ce imi vine sa rad), lucrurile ar fi putut sta altfel. Caci un intelectual care si-a cioplit in suflet, inlocuindu-si natura cu litere, un model ideal al realitatii, gaseste resurse sa fie generos chiar si atunci cand ar fi tentat sa respinga alaturarea
