În campania pentru admiterea României în spaţiul Shengen s-au implicat cu toată inima Guvernul, principalul responsabil, câţiva parlamentari, europarlamentari, iar dintre formaţiunile politice, doar USL. Ceilalţi factori au contribuit cu… critici, cu sfaturi în maniera ce-ar fi făcut ei dacă… şi chiar cu contre sau „şopârle”, dacă ne luăm după presă. De scenarii nu mai zicem.

Din păcate, problematica Shengen a devenit una pur politică. Dacă la început au existat (inter)condiţionări de tipul dotărilor tehnice şi existenţa profesionalismului în vămi, condiţionări care au supus statul român unor cheltuieli exorbitante şi, din cât se vede, inutile, acum lucrurile s-au schimbat. Popularii europeni, majoritari deocamdată în PE, sunt pe cale de a pierde voturi şi chiar alegerile tocmai în ţările care ni se opun. Un exemplu elocvent în acest sens fiind Germania.

Politica uber alles

Lucru care, până la urmă, n-ar fi atât de grav dacă n-ar sugera o tendinţă vizibilă pentru următorii ani: stânga începe să revină la putere în Europa, iar partidelor de dreapta, fie din pricina crizei prost manageriate, fie datorită creşterii influenţei vieţii sociale asupra factorului politic, li se îngustează bazinele electorale. În plus, se poate reţine o anume ciclicitate a revenirilor stângii. A se mai adăuga şi schimbarea tot mai evidentă a compoziţiei masei lucrătoare, din ce în ce mai profesionalizată.

Or în România singurele forţe politice din familia popularilor europeni sunt PDL şi UDMR, căci de PNŢCD am aminti degeaba. Tocmai partidele care n-au ridicat un pai de jos când a fost vorba de un efort comun pentru admitere. A nu se uita că preşedintele României are aceeaşi coloratură politică, iar despre (ne)implicarea sa mass-media au relatat pe larg.

PDL unde a fost 4 ani?

Judecând la rece acum după trecerea evenimentului s