Cu adevărat uimitoare e însă atitudinea colegilor de partid şi de alianţă ai lui Adrian Năstase.

Eliberarea din închisoare a fostului premier Adrian Năstase a provocat, aşa cum se putea anticipa, o mascaradă mediatică la fel de deşănţată ca aceea din seara arestării. Echipele de televiziune s-au înghesuit în faţa închisorii, la domiciliul lui Năstase şi la clinica privată unde s-a efectuat un consult medical. Convoiul, alcătuit din câteva maşini luxoase şi o ambulanţă a spitalului privat, a fost urmărit pe tot traseul de camerele TV. Prezenţa ambulanţei aducea o notă de dramatism şi, totodată, făcea legătura cu momentul arestării, cînd a avut loc presupusa tentativă de sinucidere a fostului prim-ministru. Şi la închisoare şi la domiciliu Năstase era aşteptat de grupuri de fanatici admiratori, care şi-au declarat în discursuri inflamate neţărmurita bucurie, un activist social-democrat afirmînd chiar că simte că se naşte a doua oară. Evident, televiziunile aflate în slujba actualei puteri au reluat refrenele cunoscute, despre justiţia aservită preşedintelui Băsescu şi despre Năstase - victimă a unui proces politic.

E foarte probabil că, în aceste condiţii, omul simplu nu mai înţelege nimic. E posibil să fi uitat şi de perioada cînd Adrian Năstase era atotputernic şi cînd guvernarea sa devenise sinonimă cu corupţia generalizată. Fostul premier şi fostul lider social-democrat era supranumit „El Însuşi” şi forma obiectul unui cult din partea membrilor de partid. A strîns, iarăşi multă lume pare să fi uitat, o avere considerabilă, iar o serie de bunuri au fost achiziţionate în condiţii neclare, cum e cazul moştenirii de la faimoasa „mătuşă Tamara”. În sfîrşit, în închisoare Năstase pare să fi beneficiat de un regim preferenţial, printre altele şi prin faptul că a comunicat fără probleme cu exteriorul, exprimîndu-se pe blog şi publicînd articole politice