Mai este o zi până când vom şti dacă Udrea este un Băsescu cu fustă, sau buldogul care latră ştie să şi muşte. Adevărata dreaptă, aşa cum le place pedeleilor să se numească, se ia singură la trântă pentru a-şi hotărî destinul: rămâne sub cupola naşilor sau va intra în tribul războinicelor amazoane care-l slujesc pe Zeus.

Vasile Blaga este primul politician român care are onoarea să se ia la trântă cu două odată. Elena Udrea şi Monica Macovei nu sunt nişte naive, dar nici buldogul nu mai este ce a fost odată. Dulăul bătrân şi viclean ţine însă la tăvăleală şi ar putea uşor să smotocească două mâţe lihnite de foame care nu-i dau pace să-şi facă siesta, dacă nu ar adulmeca în blana zbârlitelor damful marelui dresor. Îi simte şi acum mâna lată pocnindu-l după ceafă cu dosare, când încerca să scape din lesă. Îl apasă greu privirea chiorâşă şi se ghemuieşte în cuşcă docil, atunci când încearcă să mârâie un protest, visând să fie, în sfârşit, independent. De aceea, tăvăleala se va transforma în fugă şi tare mi-e că nu mâţele se vor căţăra în copac. Pentru că marele dresor nu îşi permite să piardă şi, mai ales, nu vrea să-i petreacă bătrâneţile în odăi răcoroase, iar în Blaga nu mai are încredere. Trădarea este cel mai mare pericol cu care se însoţeşte Vasile Blaga la alegeri. "Eşti cel mai bun, Petrică", se aude din negura convenţiilor, când se dădeau, pe bune, lovituri de palat şi de şiş în spate. Blaga pare înconjurat solid de camarazi, dar unii îl vor vinde în pragul urnelor. Din turnul său, ochiul lui Sauron veghează crunt peste partid. Îl cântăreşte, îl răsuceşte şi îl va sparge ca pe un glob de sticlă, dacă nu i se împlineşte voia. Apoi, cu trupele rămase loiale, va da asaltul final asupra tărâmului de mijloc, unde alianţa stânga-dreapta plesneşte de interesele baronilor. Şi iarăşi, din negura vremurilor, se preling lacrimi de crocodil şi "dragă Stolo", spre