„Muncă, luptă, călărie,
Jocuri, umblete pe jos,
Mă-ntăreau cu veselie
Şi-mi dau învederat folos.
De-amănunt privind natura,
Planeţi, răsărit, apus
Stam gîndind: Aşa făptura
Cine-or fi-nvîrtind de sus?“
(Iancu Văcărescu)
Clar: am de toate aici, în mahalaua mea, ce-mi pasă mie de restul lumii? Şi chiar în mahalaua mea am. De stau, pînă-n Războiul cel mare, în Lipscani, buricul Ţărilor Româneşti şi, apoi, al României Mari.
DE ACELASI AUTOR De la sfios la tîrlan. Eu. Ce bine! A apărut, în sfîrşit, căpşuna Benzinăria – ţara lui Negru Împărat Despre restaurante scumpe degeaba Brutari, simigii, cofetari, zăbunari, şalvaragii, blănari, işlicari, şelari, ceaprăzari, cavafi, zarafi, mărchitani, tabaci, covaci, cuiunigii, ceaprazari, lumînărari, cojocari groşi şi subţiri, plăpumari, cizmari, pantofari, fierari, căciulari, dogari, işlicari, lemnari, dulgheri, pietrari, rotari, tîmplari, olari, coşari, cărămidari, rachieri, boiangii, mindirigii, abagii, cusători, sculptori de marmură, curăţitori de haine, argintari, frizeri, poleitori, giuvaergii, ceasornicari, săpători, strungari, vopsitori, lampagii, hăinari, clopotari, pălărieri, mănuşari, clavierişti, legători de cărţi, curelari, pitari, plăcintari, jimblari, birjari, muzicanţi, ambulanţi.
Meşteşugărie şi negustorie. De-a valma. Vreai să cumperi? Poftim. Vreai să cîrpeşti? Cin’ te-mpiedică? Nu umbli teleleu din mahala în mahala. Lumea asta, pînă-n 1847 (Focul cel Mare), era şi mai mică. Ca să nu o rătăceşti, era mititică. Cît un han. Şi erau, în Lipscani, hanuri peste hanuri. Uite cum au rămas în veac: Hanul lui Manuc (1808, în Piaţa Sf. Anton), Pasajul Villacrosse-Macca (fostul han, numit după proprietarii succesivi – Cîmpineanu-Serafim-Villacrosse – ridicat de dinainte de 1821), Hanul cu Tei (1833, între Lipscani şi Blănari). Aşa erau hanurile în Lipsca
