Fostul selecţioner crede că folosirea lui Tănase în flancul stîng ar însemna o variantă de securitate pentru "tricolori", iar soluţia cu Grozav ar aduce un plus pe faza ofensivă. Şi are încredere totală în strategia lui Piţurcă, despre care spune că "simte jocul ca nimeni altul".
- Domnule Boloni, cum se vede de la Doha acest Ungaria - România, cu o veche rivalitate istorică, politică, socială şi sportivă?
- Daţi-mi voie să includ această partidă în categoria celor obişnuite! De ce să fie un meci special? Fiecare va încerca să obţină maximum posibil şi ambele părţi trebuie să-şi respecte adversarul. Atît spectatorii, cît şi jucătorii, care, în termenii propuşi în întrebare, ar face parte din a doua linie a spectacolului sportiv. Şi nu e drept!
- Ce diferenţe sesizaţi între echipele de acum şi cele care s-au înfruntat în 2001, la acel 2-0 de la Bucureşti, cînd eraţi pe banca "tricolorilor"?
- Nu prea s-a schimbat situaţia. România avea atunci un anumit avantaj valoric. Ne aflam în faţa Ungariei în anumite proiecte de clădire a unei echipe naţionale competitive. Lucrurile arată asemănător şi acum.
"Academiile trebuie să existe, dar sînt costisitoare"
- S-a discutat mult în ultimele zile legat de faptul că maghiarii au crescut în ultimii ani datorită investiţiilor masive în academii de fotbal. Sînteţi de acord cu această teorie?
- Cred că Ungaria, ca şi România, are în prezent trei sau patru academii de fotbal. Ale noastre parcă au apărut ceva mai devreme decît la ei. Sigur, fiecare se mîndreşte cu propriile proiecte. Dar acest gen de şcoli sînt depăşite la nivel european şi nu cred că au reuşit să le aducă mari satisfacţii ungurilor. Eu ştiu doar un singur jucător format într-o academie maghiară, ajuns la echipa naţională, o extremă dreaptă. Nu spun că nu trebuie să existe aceste academii, dar ele consumă foarte mulţi bani şi