A fost nevoie de socul, de altfel nici prea grav, nici surprinzator, al celei de-a doua respingeri a integrarii Romaniei in spatiul Schengen, pentru a observa, din nou, dogmele care persista in gandirea strategica a Romaniei.
Pentru prima data dupa numirea Guvernului Ponta, in aprilie 2012, divergentele de opinii dintre principalii protagonisti politici de la Bucuresti au dat semnalul ca s-ar putea muta de la subiecte marunte, fara miza reala, la chestiuni strategice majore. Din pacate, totul s-a terminat repede si dogmatismul s-a reinstaurat.
In aproape un an de "coabitare", decidentii politici de la Bucuresti au polemizat pe "subiecte" jenante sau pe non-subiecte pana la punctul in care Comisia Europeana le-a impus un armistitiu scris in care s-a specificat inclusiv ca trebuie sa se adreseze unii altora cu "dumneavoastra" si "domnule".
Este un document fara precedent in istoria noastra, inclusiv daca luam in considerare perioada capitulatiilor fata de Inalta Poarta otomana sau perioada "protectoratelor" imperiilor vecine. Li s-au impus multe boierilor romani din partea puterilor europene, pana in 2013, dar niciodata cum sa vorbeasca unii cu altii.
A doua trantire a "usii Schengen" in nasul Romaniei a parut sa schimbe lucrurile. Presedintele, premierul si ministrul de Externe nu s-au mai atacat pe subiecte marunte, ci au inceput sa emita opinii divergente pe chestiuni esentiale. O adevarata dezbatere, mult asteptata, parea sa inceapa. Minunea n-a tinut insa nici trei zile.
Lectia de geografie a domnului presedinte
Pana sa se ajunga la probleme complicate de strategie, ministrul roman de Externe a exprimat pe dosarul Schengen o pozitie de logica elementara: daca te "curentezi" a doua oara cand incerci sa deschizi o usa, poate e mai bine sa-ti gasesti altceva prioritar de facut. Laudabil, premieru