La inceput au cazut vinovate pasarile de curte. Mai tineti minte comandourile de mascati in halate albe ale lui Gheorghe Flutur, ministrul Agriculturii din acea vreme, care au desfiintat sute de fermieri si mii de locuri de munca pentru ca apoi sa se dovedeasca inutilitatea sacrificiilor?

Dar frumusete de curci, rate si gaste gazate in tomberoane de gunoi? Fiindca atunci n-a raspuns nimeni pentru zecile de milioane de euro aruncate pe apa sambetei, cazurile s-au repetat si se vor repeta pana cand vreun justitiar va dori sa faca dreptate.

Au urmat zeci de cazuri si tot atatea scandaluri parca trase la indigo: legume infestate cu salmonela sau cu DTT, cu fel de fel de substante folosite in procese tehnologice, apoi graul, porumbul, cartofii, vinovate fiindca au fost gresit cultivate, prost depozitate.

A urmat carnea de porc, de curcan (cu antibiotice), de cal, iar acum a venit randul laptelui de vaca. Nu de cuc. Cu aflatoxine. De care, curios, ingurgitam de zeci de ani fara sa stim, punand bolile pe seama vremii si a destinului.

Noi cu aflatoxina, altii cu produsele ecologice

Intre timp, consumam tot mai multe produse din import, nu putine, dupa ultimele estimari, peste 70%, iar Romania se pregateste intens sa devina parloaga. Cu gondole, sali de sport si partii de schi.

In acelasi timp, printul Charles si familia regala britanica se aprovizioneaza cica din produsele taranilor ardeleni. Nu sunt singurii. O multime de firme romanesti din agricultura fac bani frumosi din exportul produselor proprii, vegetale si animale, naturale si procesate, fara nicio reclamatie din partea importatorilor.

Ceva nu este in ordine cu politica noastra agricola si nu numai. Acuzele nu pot fi decat doua: distrugerea cu buna stiinta a competitivitatii interne sau/si neprofesionalism, din 2004, data cand fenomen