Nu şi-a dorit niciodată să semene cu cineva. De tânără a avut ocazia să lucreze cu personalităţi şi a învăţat că, atunci când regizorii au har, pot forma un actor. A descoperit că ajutorul lor e important ca să-şi creeze un mod propriu de a-şi gândi arta, şi viaţa, de ce nu, pentru a fi inconfundabilă. Unghiul din care priveşti lumea este important. Cum spunea Marin Sorescu, “toţi sunt avizi să-mi ia unghiul meu de vedere”. Mai mult decât în teatru, în film este esenţial să fii tu însăţi. Oricât de genial ar fi un actor şi oricât de frumoasă o actriţă, aparatul de filmat nu iartă dacă eşti fals. Trădează valoarea morală reală pe care o are un artist. În film trebuie să ştii cât vrei să te descoperi. Suntem toţi formaţi din bine şi din rău, doza o ştie fiecare pentru sine. Aşa cum îi e şi numele, sensibilă, firavă, aparent în derută, gata de orice sacrificii, Violeta Andrei a depus eforturi supraomeneşti, dar a avut norocul să explodeze, să strălucească în roluri în care nu te-ai fi aşteptat. O sensibilitate profundă şi rară. A cântat, a dansat, posesoare a unui umor fin, a unui dramatism incredibil, exuberantă uneori, cu o mare disponibilitate pentru cinema şi mari resurse artistice. Violeta Andrei îşi sărbătoreşte în curând ziua de naştere.  Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”.

“Dragostea imensă a marelui public contează enorm pentru mine”

“După cei dintâi ani de teatru şi film, când părea că şansa începuse să-mi surâdă, avantajul unor roluri principale interesante la Teatrul Giuleşti şi un prim rol de compoziţie de mare intensitate dramatică în filmul «Golgota» al lui Mircea Drăgan, a urmat o perioadă foarte critică pentru mine la Teatrul Bulandra. Am hotărât atunci să-mi smulg din suflet meseria pe care o iubeam atât de mult şi m-am pregătit pentru admiterea la Institutul de Arte Plastice, unde am şi intrat, la Istoria şi teoria artei. Dup