de N. I. DOBRA
21 martie 2013 23:05
1 vizualizare
A-A+ 1. S-a încetăţenit ideea că sinucigaşii sunt nişte laşi, inşi care n-au tăria să-şi înfrunte soarta până când Cel de Sus se va milui şi le va pune capăt zilelor. Eu, dimpotrivă, cred că sinucigaşii sunt oameni cu adevărat curajoşi, mult peste cei care mor pe front. Nedumerirea mea este alta: de ce se decid să moară oamenii, în general şi scriitorii, în special, mai ales când nu sunt obligaţi de împrejurări s-o facă (precum, de exemplu, Himmler şi Görring, pe care, oricum, îi aştepta spânzurătoarea). Nu ştiu dacă există vreun "dicţionar" al sinucigaşilor de vază, începând din Antichitate, de la Petroniu şi Seneca - nevoiţi să-şi pună capăt zilelor la... sugestia lui Nero - până, să zicem, la Dan Deşliu, care s-a înecat, la Neptun, la patru zile după ce împlinise 65 de ani, în 1992.
Din ce ştiam şi din ce am aflat de la prieteni, am întocmit un pomelnic al acestor scriitori, deloc anonimi, care şi-au decis singuri sfârşitul.
Paul Celan, pe adevăratul nume Pessach Antschel, născut în 1920 la Cernăuţi, într-o familie de evrei vorbitori de limba germană, poet cunoscut, stabilit la Paris în 1948, a fost pescuit din Sena în 20 aprilie 1970, se pare, într-un moment de depresie, pe fondul labilităţii psihologice.
Mare poet al ruşilor, dintr-o familie de mujici, Serghei Esenin (n. 1895) a avut o existenţă scurtă, dar densă, căsătorit, o vreme, cu renumita dansatoare Isadora Duncan, pe care a urmat-o în toate turneele din lume, revenit în ţară, s-a împuşcat într-o cameră de hotel, în 1925.
Premiul Nobel pentru literatură primit în 1954, celebritatea, femeile frumoase nu i-au fost suficiente argumente pentru a trăi, Ernest Miller Hemingway (1898-1961) împuşcându-se cu una dintre numeroasele lui arme de vânătoare. Unii spun că suferea de o boală incurabilă, probabil cancer, alţii zic că
