“A închide un prim-ministru pentru o chestiune pe care mulţi politicieni au făcut-o mi se pare o mare greşeală. Partidele nu se finanţează doar din bani albi. Au găsit diverse forme pentru a-şi finanţa campaniile electorale”. E deja celebră declaraţia lui Relu Fenechiu – unul dintre miniştrii cu probleme judiciare, a cărui menţinere în Guvern ne trage MCV-ul în jos şi, implicit, ne ţine în stand-by în problema Schengen. Şi face parte din declaraţiile a la Marean Vanghelie, căruia Relu Fenechiu pare să-i calce pe urme cu voioşie. Nu a fost suficientă declaraţia ministrului. La scurt timp, a fost susţinută de prim-ministru. “Sunteţi şocaţi de acest lucru? Nu vreţi totuşi să fim mai puţin ipocriţi?”, plusa Victor Ponta – care îl menţine pe Relu Fenechiu în Guvern, deşi ştie că încăpăţânarea aceasta va face rău ţării.
Nu, nu suntem şocaţi de starea de fapt, de “chestiunea” la care se face referire – banii negri care întregesc finanţarea campaniilor electorale în România. O cunoaştem şi noi, e veche, la fel ca şi ignoranţa celor cărora li s-a tot cerut – de voci din presă, din politic, din societatea civilă –, să o remedieze. Suntem şocaţi de tupeul fără limite, de lejeritatea cu care primii oameni în stat vorbesc despre fapte penale, cu care admit existenţa lor ca parte firească a cotidianului, de nesimţirea cu care fac zid în jurul unui politician condamnat pentru fapte de corupţie. Şi, că veni vorba, eliberarea înainte de termen a lui Adrian Năstase nu echivalează cu nevinovăţia lui şi nu anulează faptele pentru care a fost condamnat.
Iar Adrian Năstase, cu al său “Trofeu al calităţii”, nu este singurul căruia această lege a finanţării partidelor i-a adus miere, iar apoi fiere. Să ne amintim de scandalul de corupţie în care este implicat deputatul P.S.D. Ion Stan, acuzat că ar fi pretins sume importante de bani în schimbul că
