Tu: Interesant su-bi-ect. Dar să ştii că-i frumos. Ori-gi-naaaal! Aşa ceva, aşa ceva n-am mai citit nicăieri...
Eu: Ehe! Să vezi încă! Să vezi ce subiecte mai am eu! Să vezi ce imaginaţie, frate!
Tu: Hai, dă-i drumul, ce-o mai fi... Mai departe.
Eu: Urmează ultimul, cel de-al cincilea subiect, pe care l-am propus în proiectul meu. Acesta întitulat: „Marea paradă a personajelor”.
Tu: Şi adică de ce l-ai intitulat „Marea paradă a personajelor”? Vezi? Nu te întreb: de ce: paradă? pentru că, vezi bine, astăzi totul se face de paradă! pentru paradă! pentru aparenţe! Înţeleg: te dai după modă. Dar de ce nu ai fi mai modest? Nu e Paradă, ci: Maaarea paradă... a personajelor?
Eu: Dar nu vorbeam noi ceva mai înainte despre o maaare carte? O carte care să devină un best-seller! O carte care să răsune în întreaga Europă. Şi nu numai pe acest bătrân continent ci şi pe celelalte teri mari continente: Asia şi America. Hai, despre Africa nu mai vorbesc, pentru că, mă rog, n-ar citi ei cărţile noastre. De Australia nici atât: cangurii au grijile lor, nu au timp pentru lectură! Atunci, în consecinţă, o mare carte se cuvine să angajeze şi personaje celebre, personaje de mare rezonanţă. Iar o paradă a acestor personaje nu poate fi decât magnifică! Vezi, domnul meu, aş fi putut să mă exprim şi mai răsunător: Magnifica paradă a personajelor, eu însă am făcut-o mai modest. Am utilizat un termen ceva mai tradiţional.
Tu: Bun. Acestea sunt comentarii. Să trecem la esenţă.
Eu: Să trecem. O dată ce ne-a devenit clară cât de cât structura cărţii, o dată ce mi-am schiţat în imaginaţia mea un cât de cât limpede plan de derulare a acţiunii, mi-am zis că, pentru a înlesni cititorului percepţia acestei cărţi, n-ar scrica să fac un fel de trecere în revistă a... Numai că trecere în revistă nu prea sună adecvat pentru o chestiune ca aceasta – trecerea î
