Primul Festival de Povesti din Transilvania a debutat la Cluj cu britanicul Ben Haggarty la pupitrul poveştilor. Peste 35 de clujeni l-au ascultat, au râs, au comentat, au imaginat pe alocuri alături de el, în librăria Cărtureşti. În jur, domniţe cu preocupări comune îşi plângeau unghiile rupte în semn de mare civilizaţie de tinichea pe culoarele mall-ului. Vreme de aproape 2 ore, Ben Haggarty a ţinut clujenii prezenţi cu ochii mari şi cu sufletul la gură. Nu că povestea în sine ar fi depăşit limitele imaginarului ori ale fanteziei. N-au răsărit personaje noi nemaivăzute, ori vreun gen nou al basmului. A apărut însă un alt fel de a-ţi petrece timpul, ţi-ai tras sufletul în visare şi ai respirat într-o altă dimensiune.

Povestea în sine a vorbit despre cum e să faci bine şi să aştepţi rău şi despre Providenţa care nu se lasă datoare muritorilor care îndrăznesc a face binele cu orice preţ. Te-ai ridicat să pleci spre casă cu gust de visare pe cerul gurii, cu gust de speranţă în mai bine.

Deşi aparent banalul basm nu pare să aibă puterea de a mai coagula societatea modernă, totuşi are puterea de a-i reda drumul spre sine însăşi, de a-i reda visarea ca element sine qua non al existenţei umane, "Un banc, oricât de mult ţi-ar plăcea, nu se va fixa în memoria ta astfel încât să-l poţi spune întocmai cum l-ai văzut, auzit şi simţit spus. Însă îţi vei aminti taote detaliile şi senzaţiile pe care le-ai trăit ascultând povestea şi o vei putea da mai departe nealterată, fie şi la 24 de ore de la momentul în care ai auzit-o", spunea Ben Haggarty la finalul întâlnirii.

Aceasta a fost prima zi a primului Festival de Poveşti din Transilvania. Până duminică inclusiv, povestitori din lume şi de-acasă, mari şi mici în basme se vor măsura, vor da buzna în workshopuri

Contrastul cotidian

După unii, româ