Vreau să revin asupra situaţiei alarmante a educaţiei fizice şi sportului în mediul nostru universitar, plecând de la SOS-ul lansat de Asociaţia Student Sport, care a realizat un studiu sociologic potrivit căruia, reamintesc, circa 65% din studenţi nu au participat la nici o oră de educaţie fizică în universităţi!

Tot studiul respectiv arată ca studenţii noştri nu resping sportul, mişcarea, deoarece 70% din respondenţi practică o formă de activitate fizică în afara orelor de curs.

Dar au studenţii noştri unde să facă sport? Bazele sportive universitare sunt rămase, cele mai multe dintre ele, la dotările

anilor ’80. Sau au dispărut. Exemplele lăudabile, cu săli de sport şi terenuri moderne sunt puţine. Există, în multe universităţi, o lipsă evidentă de interes în motivarea studenţilor pentru participarea la orele de sport incluse în curriculă. Aproape toate competiţiile sportive studenţeşti, atât la nivel de centre universitare, cât şi la nivel naţional, au fost desfiinţate.

Aşa cum pentru sportul din mediul şcolar v-am recomandat modelul finlandez, pentru sportul universitar vă propun modelul american. Nu există universitate americană, de stat sau privată, fără o bază sportivă complexă, majoritatea beneficiind de dotări moderne, la nivelul ultimilor ani. Există un interes special pentru orele de sport din programă şi pentru activităţile sportive de competiţie.

Campionatele universitare din cadrul NCAA (Asociaţia Sportivă Universitară Americană) sunt veritabile sărbători, atât pentru mediul studenţesc, cât şi pentru marele public. Tribunele sunt pline la fiecare reuniune sportivă, fie că este vorba de atletism, de nataţie, de gimnastică sau jocurile de echipă. Universităţile americane oferă burse de studii aspiranţilor din întreaga lume care probează aptitudini pentru sportul de performanţă, dar se califică şi prin pregătirea şcolară. De