Cultura populară şi frumuseţile naturii nu cunosc frontiere. Din inima Gorjului am purces pe meleaguri mehedinţene, în comuna Ponoarele, răsfăţaţi de-a dreptul de un soare prietenos de primăvară şi de adierea unui vânt împăciuitor. Parcă toate grijile au pălit o dată ce ne-am întins privirile spre cerul senin, care străjuieşte de ani buni, Lacul Zaton, Peştera Ponoare şi Podul lui Dumnezeu. Cum să nu te cucerească toate, când fiecare are o poveste de spus. Câte puţin din ele am încercat să aflăm şi noi, echipa de la Acces Tv, care a făcut un popas, de curând printre mândrii ponoreni.
Sunt adevăruri, dar şi legende pe care oamenii locurilor le-au transmis din generaţie în generaţie, tocmai pentru a da şi mai multă trăinicie unei zone, binecuvântate de Dumnezeu. Iar peste toate acestea, îşi pun amprenta cultura populară din Ponoarele, cu folclorul bogat şi meşteşugurile pe care artişti, precum Oana Pârvan le menţin vii. Atelierul „Acul şi aţa”, inspirat din vechile şezători, stă mărturie că frumoasele costume populare, ţesute şi brodate manual, nu vor putea fi niciodată uitate sau abandonate din zestrea ponorenilor. Oana a început să coasă de mică, prinzând drag de îndeletnicire, iar mai târziu aceasta s-a transformat în pasiune. „Mama mea a lucrat la arta populară de demult, iar eu am cusut cu ea. A rămas în sufletul meu şi a început să prindă roade în 2009, când mi-am făcut primul costum popular. Aşa a început afacerea, nu m-am gândit că o să am un atelier în adevăratul sens al cuvântului, dar mi-a ajutat Dumnezeu şi mă bucur”. Şi uite aşa, pânza de bumbac, brodată cu migală, pe care se aplică motive populare devine iei, iar la războiul de ţesut, mâinile dibace scot la iveală „fâstucurile” minunate care întregesc partea de jos a costumului popular la femei. În atelierul Oanei nu este timp de stat. Mâinile merg strună pentru a croi pânzele, a le tivi şi a le