Cu totul recent, pe parcursul unei săptămâni, aspecte privind marele tezaur al valorilor, al cunoştinţelor şi abilităţilor ce aparţin artei violonistice au putut fi oferite tinerilor muzicieni prin amabilitatea maestrului Varujan Cozighian. Mă refer la cursurile de măiestrie susţinute de domnia sa în zilele de mijloc ale lunii martie.
Cursurile s-au desfăşurat la invitaţia Catedrei de Vioară a Colegiului Naţional de Muzică „George Enescu” din Bucureşti.
Întâlnirile profesionale cu elevii Colegiului, cu studenţi ai Universităţii bucureştene de muzică, cu profesorii, cu viitorii concurenţi ai competiţiilor naţionale şi internaţionale, concurenţii olimpiadelor şcolare, au constituit temeiul esenţial al acestor cursuri de măiestrie.
Lucări ale literaturii concertante a viorii, piese de virtozitate, miniaturi violonistice, au constituit obiectul atenţiei maestrului în relaţia domniei sale cu tinerii violonişti. O firească curiozitate profesională m-a determinat să asist la câteva dintre aceste întâlniri. Trebuie să recunosc, am fost puternic impresionat de rigoarea cu care maestrul urmăreşte dobândirea respectului faţă de litera şi spiritul partiturii, de exigenţa privind consolidarea abilităţilor ce vizează emisia sunetului, mânuirea arcuşului, construcţia arhitectonică a lucrării. Nu este puţin lucru!
Nu trebuie uitat, timp de mai bine de patru decenii, atât la Bucureşti, la Filarmonica bucureşteană, cât şi în
Spania, la Orchestra Simfonică din Bilbao, Varujan Cozighian s-a dovedit a fi un veritabil stâlp al colectivului orchestral. În calitate de concert-maestru, de prim violonist, a fost un preţios îndrumător al muzicienilor ansamblului, în mod special al tinerilor muzicieni, indiferent de partida instrumentală din care aceştia făceau parte. A dobândit un prestigiu de necontestat. A devenit mâna cea dreaptă a şefilor de orchestră ce urmă
