Mi s-a năzărit acum vreo câţiva ani să alcătuiesc un top al celor mai săraci 300 de români. Voiam să ştiu, dacă pot spune aşa, cine sunt corespondenţii în sens invers ai bogaţilor României.

Ziceam să încep de sus în jos, cu omologul, în planul sărăciei, al lui Ioan Nicolae. Pe urmă să văd cine este Ion Ţiriacul românilor care nu au după ce bea apa. După care să-i aşez în ordine descrescătoare, corespunzător lipsurilor în care se zbat, pe ceilalţi < nababi> ai sărăciei. Ochiul meu de simplu muritor n-a putut să scaneze ţoţi oamenii din ţară. A trebuit să aleg din rândul celor pe care-i cunoşteam şi al celor întâlniţi întâmplător.

Mi-am dat imediat seama că era mai dificil decât îmi închipuisem. Dificultatea venea din faptul că nu mă mulţumeam niciodată cu cei aleşi, apăreau a doua zi alţii nu mai puţin eligibili decât primii. Adevărul e că-mi era cu nepuţinţă să stabilesc un criteriu, sau, mă rog, un barem în funcţie de care să mă opresc asupra celor 300. Dacă la bogaţi e simplu, întră în top cei care au de la 10 sau 15 milioane de euro în sus, cum să ierarhizezi, fără teama de a greşi, sărăcia, astfel încât să-i alegi pe cei mai potriviţi 300 de reprezentanţi ai ei? Pe cineva care nu are nimic nu-l diferenţiază până la urmă nimic de altcineva care n-are nimic, aşa c-am hotărât să stabilesc ordinea la întâmplare. Adică Popoviciul de pe 4 putea să facă oricând schimb cu Patriciul de pe 3, după cum Burciul de pe 17 avea tot dreptul să urce în locul Voiculescului de pe 9, iar Vântul de pe 5 să coboare în locul lui Becali pe 11.

Nenorocirea era că existau mai mulţi Popovici decât aveam nevoie, mai mulţi Voiculeşti, Burci,Ţiriaci şi aşa mai departe. Din fiecare corespondent putred de sărac al celor din topul celor putrezi de bogaţi existau nenumărate exemplare. Sute de Ioan Nicolae, mii de Gigi Becali, zeci de mii de Adamescu! Îi vedeam căutând prin tomber