A trăi în ţara celor şapte servicii secrete poate fi o adevărată provocare când vine vorba despre securitatea convorbirilor telefonice. Iar asta nu neapărat din cauza aşa-zişilor „băieţi cu ochii albaştri“ - cum sunt supranumiţi agenţii serviciilor secrete -, care ar sta cu urechile-n patru (vorba vine) pe orice apel telefonic, ci mai ales ca urmare a convingerii oamenilor că telefoanele le sunt ascultate. Poate cel mai recent exemplu al isteriei provocate de acest subiect a făcut, ieri, înconjurul ţării. Invitat într-o emisiune de televiziune, Dan Diaconescu, şeful PP-DD şi al OTV, a precizat că posesorii telefoanelor pot afla dacă organele de anchetă le ascultă convorbirile prin simpla accesare a unui cod: 544. Potrivit lui Diaconescu, telefonul interceptat redă un sunet ciudat, după apelarea celor trei cifre mai sus precizate. Nu de aceeaşi părere sunt şi oamenii legii din Constanţa, conform cărora utilizatorul unui terminal interceptat nu are de unde să ştie atunci când îi sunt înregistrate şi ascultate discuţiile.
Aşa se face că, în ultimii ani, românii, indiferent de vârstă, poziţie socială, statut, preocupări, istoric şi aşa mai departe, sunt încredinţaţi că, în orice moment, conversaţiile lor de zi cu zi fac obiectul ascultării intense practicate de către agenţii secreţi. Conform acestei credinţe înrădăcinate între cetăţeni, orice discuţie, oricât ar fi de banală, despre castraveţi de pildă, ar putea fi transcrisă şi adăugată într-un volum separat intitulat „Convorbiri telefonice“, parte integrantă a unui şi mai complex dosar de urmărire penală. Iar pentru că imaginaţia oamenilor nu se opreşte aici, în ultima vreme ne lovim tot mai des de aşa-numitele metode de depistare, sau chiar de „prindere în flagrant“ a băieţilor cu ochi albaştri, în timp ce trag cu urechea. Cel puţin la Constanţa, „isteria” telefoanelor ascultate poate fi alimentată şi de f