Pe mormântul ICIL-ului autohton, fosta întreprindere de colectare şi industrializare a laptelui, românii se îmbulzesc acum să cumpere produse semipreparate din import.

Cele mai importante unităţi industriale ale judeţului Constanţa sunt acum amintire. Puţine au rămas să continue tradiţia unei epoci „de aur“, când românii trăiau din ce produceau la ei în ţară, ba aveau de dădeau şi la alţii.

Într-un volum editat în 1972 de Comitetul Judeţean pentru Cultură Constanţa, intitulat „Localităţi din judeţul Constanţa“, sunt enumerate principalele întreprinderi locale din reşedinţa de judeţ. Acestea existau la acea vreme de plin avânt comunist: Şantierul Naval Constanţa (SNC), CET, Combinatul pentru exploatarea şi industrializarea lemnului, Fabrica de celuloză şi hârtie, Întreprinderea integrată de lână, Întreprinderea textilă Dobrogeana, Întreprinderea de industrie a cărnii, Întreprinderea de colectare şi industrializare a laptelui (ICIL), Fabrica de bere, Fabrica de ulei, Întreprinderea Energia, Întreprinderea de prefabricate, Fabrica de pâine Dobrogea.

Unele au fost privatizate (SNC, Berea, Uleiul, Pâinea, Prefabricatele) şi îşi continuă obiectul de activitate. Altele au fost cumpărate, dar şi-au schimbat specificul aproape în totalitate.

Dar cea mai tristă soartă a avut-o ICIL-ul, întreprinderea de lapte care producea toată gama de produse lactate - brânzeturi, îngheţată, unt etc. A fost distrusă până la temelii, fiind tratată strict ca pe o afacere imobiliară.

Fabrica ocupa 17.200 metri pătraţi într-o zonă rezidenţială a Constanţei, aproape de Gară, lângă Liceul Ovidius. În 2002, unitatea a fost vândută de Statul român, prin APAPS, unor nemţi contra unui preţ derizoriu. Falnicul complex a ajuns o ruină din care s-a vândut pe bucăţi aproape tot, iar ce nu s-a vândut a fost furat de ţigani cu căruţele.

Presa vremii (Io