Marius Costin, de 22 de ani, din comuna Răcoasa, caută un loc de muncă stabil pentru a-şi putea întreţine familia. Din cauza sechelelor rămase după un accident din copilărie, sătenii se feresc „să se încurce” cu el, considerându-l neputincios. Doar din când în când, Primăria îl mai solicită pentru lucrări comunitare. În rest, Marius este nevoit să muncească pe unde apucă, pentru a-şi câştiga pâinea. Cel mai mare vis al său este să-şi poată ridica o căsuţă, care să fie doar a lui. Una fără pretenţii, cu numai două cămăruţe, ca acelea în care locuieşte, acum, împreună cu părinţii, sora mai mare şi bunica de 71 de ani. Impresionat de povestea lui Marius, bibliotecarul Ghiţă Vlădoiu a transpus-o în creaţia digitală „Bogăţia unui copil sărac” promovată, în aceste zile, pe canalul YouTube, la http://youtu.be/ih9tI8ySijo.

Problemele lui Marius Costin au început în primăvara lui 2005, când avea doar 14 ani. Acesta a fost surprins, în câmp, de o furtună apărută din senin. „La data de 25 mai 2005, lucram la vie, unde ne câştigam existenţa zilnică, atunci când mi s-a întâmplat un lucru care mi-a marcat toată viaţa. S-a întunecat de ploaie, de părea că vine sfârşitul lumii. Am luat sapa în spate şi am fugit spre locuinţa unde eram cazaţi. Nu am reuşit să ajung acolo, adăpostindu-mă sub un copac, dar acesta a căzut şi s-a rupt pe mine”, povesteşte Marius.

Pentru o secundă a simţit „că viaţa i se scurge”, iar singura lui teamă era că nu-şi va mai reveni, pentru a-şi revedea părinţii, fraţii şi prietenii. „Ploua... Era frig în sufletul meu de copil. Simţeam cum viaţa mi se scurge. Eram doar un copil...”, îşi aminteşte Marius.

S-a trezit, însă, la Terapie Intensivă, pe un pat de spital din Bucureşti, cu traumatism cranian, piciorul stâng în ghips şi mâna stângă paralizată. O avea alături pe mama care „îi mângâia obrajii înflăcăraţi şi îi ştergea lacrimile ce