Dana Sisoeva a plecat în Siberia ca să le vorbească oamenilor despre Dumnezeu şi a îndurat 10 ani temperaturi de -57 de grade.

Acum vreo două luni scriam un articol despre polul frigului din Siberia. Era una din acele traduceri pe care le mai facem noi, jurnaliştii, pentru trafic şi pentru a oferi publicului ceva interesant. Atunci, pe Facebook, o cititoare adevarul.ro a spus că ea a locuit în Iakutsk şi a prins fenomene asemănătoare. Un mesaj pe Facebook, o adăugare în lista de prieteni şi o pauză de multe, multe zile. Până într-o zi. Atunci Dana Sisoeva din Hunedoara mi-a acceptat timidă cerere de prietenie. Povestea ei este una scrisă în câteva mesaje de Facebook. Credeam că va fi impersonală. Dar mai jos sunt cuvintele unei femei care crede în Dumnezeu, care s-a dus la capătul lumii cu optimism şi care s-a întors în oraşul natal după 10 ani petrecuţi acolo, în Siberia.

Povestea Danei începe de demult. Într-un miez de noapte, în apropierea unui sat din România comunistă, Rudăria sau Eftimie Murgu, după numele modern. Un bărbat era botezat în secret în apa râului Rudărica. Acel copil care plângea în miez de noapte era tatăl Danei.

Tatăl ei a murit în 1987, nu înainte de a lupta cum putea cu regimul comunist. A fost pastor baptist şi s-a îngrijit cum a putut de membrii comunităţii sale. “Într-o Biserică Evanghelică e de o mare importanţă citirea şi studierea Bibliei. Pentru că nu se putea procura legal aşa ceva, risca ani grei de închisoare de fiecare dată când aducea literatura religioasă dintr-un loc secret unde o depozita, după ce era adusă prin contrabandă în România. Au fost percheziţii acasă, interogatorii, confruntări cu informatorii, adesea din propria-i comunitate. Nu am ştiut prea multe atunci, dar am admirat curajul şi devotamentul tatălui meu pentru lucrarea lui Dumnezeu”, povesteşte Dana.

Drumul spre Rusia

Drumul tat