Criza economica si financiara actuala a adus cu sine un stres enorm in lumea industrializata, in Europa mai ales. Lecuirea va dura, intrucat stricaciunile economice sunt foarte mari. Corectii si reparatii, la nivel macro si micro, au nevoie de timp pentru a avea loc.
Criza pune in discutie modele cognitive si operationale cu care au lucrat organizatii, mari si mici, publice si private, in urmarirea obiectivelor lor. Regandirea si modificarea unor modele/paradigme este fie deliberata, fie impusa de presiuni/forte exterioare; schimbarile vor avea loc la nivel micro, macro si pe plan international, in ritm alert, sau intr-o maniera contorsionata, cu neclaritati si contradictii pe parcurs.
Mult din efortul de regandire a modelelor este indus de rolul jucat de finanta in criza actuala. De pilda, Cipru a captat atentia media, in ultimul timp, din cauza ca are nevoie de salvare de la faliment. Orice s-ar intampla in acest caz, Cipru, ca si Irlanda, Islanda, chiar Marea Britanie, ilustreaza un model economic fragil. Este un model care a favorizat expansiunea finantei in detrimentul altor sectoare, care a condus la supra-dependenta de industria financiara punand in pericol ansamblul economiei. Cand criza financiara a lovit, aceasta fragilitate a iesit la iveala cu proeminenta. O diminuare a sectorului financiar are sens in aceste economii. Dar nu va fi usor de realizat, nu in cele din urma intrucat sunt interese ce se opun unui proces de ajustare de acest fel. Episodul cipriot are de ce sa alimenteze dezbaterea daca este firesc sa existe paradisuri fiscale (si sector bancar de tip off-shore) in zona euro, in UE –nu numai din considerente legate de spalarea banilor si evaziune fiscala.
Un alt model pus in discutie priveste echilibre macroeconomice; el se bizuie pe viziunea ca alocarea resurselor este bine sa nu cunosca interferente din partea politicilor publ
