Suspendarea presedintelui este ultima carte care i-a mai ramas de jucat lui Traian Basescu pentru a reintra in scena politica revigorat, ranforsat si cu sanse reale de a reincepe joaca la nivel inalt.
Nu stiu cati mai pot pune baza pe orice ar spune Traian Basescu, avand in vedere uriasul dosar al contradictiilor, al propriilor contraziceri si al mistificarilor declaratiilor de la o saptamana la alta, insa dintr-o studiere atenta a haosului verbal prezidential s-ar putea desprinde cateva idei calauzitoare pentru viitor.
Cea mai importanta ar fi ca Traian Basescu nu poate trai ca un invins, or daca ne gandim ca infrangerea suferita in PDL, in fata celui care pana acum nu a castigat nicio batalie - Vasile Blaga, el - castigatorul tuturor bataliilor - digera extrem de greu o astfel de ultima umilinta publica.
Alungat de ura poporului tot mai mult catre cercul strans al membrilor PDL, presedintele nu si-a putut crede ochilor probabil ca nici macar ei nu il mai vor. De aici reactia nervoasa de pe Facebook, de aici si planul de viitor.
"Nu a existat umilinta mai mare in viata mea", spunea presedintele inainte de cea de-a doua suspendare, referindu-se la tentativa de demitere din 2007. E usor sa ne imaginam cat de umilit s-a simtit in vara lui 2012, cand a trebuit sa inghita in sec si sa revina in functie dupa o decizie la masa verde, impotriva unui numar colosal de mare de romani care ii spusesera sa plece acasa.
Daca momentul din 2007 i-a provocat rani atat de adanci, trebuie sa avem intelegere pentru sentimentele care i-au torturat nervii in vara anului trecut. Nu e usor sa stii ca poporul nu te mai vrea intr-o asemenea masura, iar tu trebuie sa iti fabrici puncte imaginare de care sa te agati, ca sa poti supravietui. Unul dintre acele puncte de sprijin a devenit statul de drept, iar un altul Uniunea Europeana.