- Social - nr. 59 / 26 Martie, 2013 Ca de obicei, si in acest caz al expozitiei Ralucai Moisoiu, marturisesc, ca poet, ce vad. Nu-s critic de arta, cum nu-s si nu voi fi vreodata critic literar. Iar ce privesc cu ochiul poetului, cu mintea si cu sufletul asta vad, asta cred! Primavara. Inceput de viata! Privesc primul exponat, primul tablou din expozitia "Traire” a Ralucai Moisoiu, deloc intamplator, dar inspirat intitulat "Germinatie”, si vad, dincolo de el, explozia vegetala a culorilor, vad parca ramuri de caisi, visini, ciresi si meri infloriti in imaginatia creatoare a sensibilitatii, a decantarilor aparte. De fiecare data, privind astfel tablourile expozitiei Ralucai Moisoiu, tonifiantul din ele, dar si ascunsa traire declansata de involburarea coloristica, acestea devin o sarbatoare a sufletului, o sarbatoare a spiritului. Pictorita de vocatie, atinsa de rarul har daruit de Creator, prin tablourile "Toamna”, "Iarna”, "Suflete pereche”, Raluca Moisoiu te conduce spre acel "catharsis”, ca modalitate artistica spre impunerea frumusetii si a mesajului ei, prin acel comandament al mijloacelor proprii, exprimat prin rafinata expresie artistica. Privim acea "Explozie de primavara” si tabloul "Implozie”, apoi "Urme” si descifrezi, clar, nararea purtand ecoul acela personal al sensibilitatii dublate de limpiditatea expresiva a decantarilor emotionale. Ceva ce lumineaza sufletul in aceste vremuri triste, la fel cu starea zilnica a romanilor. Si privim, din nou, "Cerul instelat al iubirii”, ca raza de speranta, ne oprim la "Cautare de sine”, semn al nelinistii creatoare, si vedem, cu acei ochi ai mintii si ai sufletului, acea dainuire prin "maretia necuprinderii” dincolo de "iarna vrajbei noastre” din ce in ce mai mult prelungite in ziua de azi. Culori succedandu-se, caleidoscopic, devin incununare in "Soarele iubirii noastre”, in "Oglindire”, parcurgand cele 11 ta