Scena politică românească este dominată de lideri politici carismatici care au polarizat spectrul politic în alianţe ce nu au mai ţinut seama de clivajul stânga-dreapta. Politologul George Jiglău de la Universitatea Babeş-Bolyai dă exemplu CDR, care a fost o alianţă politică între partide şi formaţiuni de stânga şi dreapta, Alianţa DA care a fost tot o alianţă între un partid de dreapta şi unul de stânga, iar acum USL-ul repetă istoria alianţelor care sfidează doctrinele politice.
Politologii afirmă că după 23 de ani de democraţie, în România nu se poate vorbi de guvernări de stânga sau de dreapta. „Axa stânga-dreapta este o aproximare destul de simplistă într-un sistem de partide. Rareori se întâmplă ca într-un stat competiţia să fie unidimensională, de regulă mai e o dimensiune culturală sau una care ţine de minorităţi pe care o întâlnim destul de mult şi la noi, dar să acceptăm că stânga-dreapta este cea mai la îndemână pentru a înţelege felul în care se structurează competiţia într-un sistem de partide. În România e destul de greu să vorbim de stânga şi dreapta clare, asta pentru că încă din 1990 am avut o competiţie politică care a fost puternic personalizată, fie că a fost vorba de Iliescu, de Nastase, acum de Băsescu de aproape zece ani încoace, întotdeauna a fost un personaj puternic care a structurat competiţia”, spune George Jiglău.
Analiştii politici fac o distincţie între discursul politicienilor sau programele politice oficiale, deci ce avem pe hârtie şi ce se întâmplă atunci când partidele ajung la guvernare. În speţă PSD, un partid autentic de stânga, odată ajuns la guvernare anul trecut nu ar mai fi atât de darnic cu măsurile de protecţie socială. Pe de altă parte, PNL a alunecat înspre stânga.
„Ceea ce s-a întâmplat cu PNL-ul, mai ales după formarea USL-ului, este că PNL a alunecat destul de mult spre stânga. Putem spune că PSD-ul e ca
