De cand o urmaresc pe Elena Udrea, si marturisesc ca nu inceteaza sa ma mire talentul ei de a mima, de a deturna intrebarile din matca moderatorului fara ca acesta sa o realizeze (de regula preia ostilitatile fara ca evenimentul sa fie observat de gazda), nu am vazut-o niciodata nesigura.
Insa aseara, la emisiunea lui Rares Bogdan, unde nu stiu de ce s-a dus avand in vedere sentimentele pe care le nutreste realizatorul TV fata de oastea pedelista, dar mai ales fata de viguroasa, de stejareasca faptura prezidentiala, s-a pierdut.
Mizand, probabil, pe faptul ca telespectatorii vor sesiza evidenta, ca de aia se cheama asa, moderatorul a manifestat mila si nu a semnalat doua minciuni flagrante reusite de doamna Udrea.
Prima: la intrebarea "cand ati vorbit ultima oara cu Traian Basescu", deputatul PDL a dat doua raspunsuri. Intai a afirmat ca s-au auzit duminica, cand i-a raportat ceva, iar cateva minute mai incolo a lasat sa se inteleaga ca au discutat sambata, dupa depunerea contestatiei.
A doua: la o intrebare despre succesiunea de evenimente legate de organizarea centralizarii voturilor, Elena Udrea a avut de asemenea doua versiuni. Dupa ce a "marturisit" ca fraudacii au amestecat buletinele din toate urnele, deci nu se poate spune care este dispunerea optiunilor delegatilor (judetele au fost impartite in patru, in ordine alfabetica, si repartizate pe tabel), deci nu au existat procese-verbale individuale, doamna Udrea a comis-o iar: a spus ca observatorii sai ii raportau din cand in cand, pe masura ce se numarau voturile de la fiecare urna, cum stateau caprariile.
In afara de cele doua inadvertente, ca sa nu le spun minciuni, mai remarc ceva: daca rezultatul alegerilor denota fesenism, deci pe cale de consecinta castigarea acestora de catre Elena Udrea ar fi fost o mostra de democratie (stiu, e un sofism, da