- Editorial - nr. 59 / 26 Martie, 2013 La Damasc am ajuns, dupa un zbor lung si obositor, tarziu dupa miezul noptii. Impresia pe care aeroportul din capitala Siriei mi-a lasat-o in acel moment, la acea ora, nu era dintre cele mai favorabile. Poate de vina era si oboseala. Abia a doua zi, trezindu-ne intr-o splendida lumina de martie a anului 1996, Damascul, cu acea parte a orasului cu casele catarandu-se, parca, in povarnirea pietrei, ni se arata ochiului in toata splendoarea lui. Batranul, istoricul Damasc, orasul acela de care se leaga, de-a lungul timpului, atatea legende, coborand parca din "O mie si una de nopti”, si atata istorie. Veneam, intreaga delegatie a Parlamentului Romaniei, intr-o vizita oficiala, la invitatia Parlamentului sirian, delegatie din care faceau parte domnul Adrian Nastase, pe atunci presedintele Camerei Deputatilor, doamna Dana Nastase, senatorul Bogdan Marinescu, medic, stranepotul marelui savant Gheorghe Marinescu, si subsemnatul, deputat PUNR. Ca de obicei, de fiecare data, fie ca plecam in Grecia, in Armenia, in Turcia, in Rusia, in Georgia, ma pregateam, precum un elev silitor, sa-mi reimprospatez macar o parte din cunostintele legate de istoria, cultura, traditiile tarii pe care o vizitam. Stiam ca Republica Araba Siriana, stat in Orientul Apropiat, situat intre Turcia, Irak, Iordania, Israel, Liban si Marea Mediterana, avea o populatie de aproximativ 20 de milioane de locuitori, formata din sirieni (arabi), curzi, armeni, cu limba oficiala araba, ca-i asezata intr-o "ingusta campie litorala, partea fertila si cea mai populata a tarii, ca-i dominata de culmi muntoase care se continua in sud cu zona muntilor Liban si Antiliban (2.616 metri), spre nord pierzandu-se in campia strabatuta de valea Nahr-el-Kebir”. Mai stiam ca are vaste plaiuri calcaroase, pana in pustiul dinspre Irak, vegetatie mediteraneana, in vestul tarii, vegetatie d