Peste 9 luni străinii vor putea cumpăra “pe persoană fizică” terenuri agricole în România. Vor da năvală şi ne vor cumpăra ţara bucată cu bucată? Ce măsuri pot (sau puteau) lua autorităţile ca să tempereze acest apetit.

Cele mai bune terenuri le-au cumpărat deja, însă tot a mai rămas

Din totalul de 14 milioane de hectare de teren agricol, societăţile comerciale cu acţionariat străin deţin în jur de 1 milion, adică echivalentul suprafeţei a 3 judeţe. Achim Irimescu, secretar de stat în MADR, poate doar să-şi exprime regretul: “Răul a fost deja făcut, când s-a permis achiziţia terenurilor de către persoanele juridice”. Cifra de 1 milion de hectare sună impresionant, însă în spatele ei se mai ascunde un aspect: calitatea terenurilor cumpărate de SRL-urile înfiinţate de străini.

Stelian Fuia, ministru în Guvernul Ungureanu, face o radiografie a portofoliului de proprietăţi agricole deţinute de firmele cu capital străin: “În primul rând străinii au cumpărat foarte multe terenuri comasate în suprafeţe mari, restituite către foştii proprietari, suprafeţe de 50-100-200 de hectare. Astea s-au cumpărat cu prioritate, fiindcă sunt cele mai valoroase. Gândiţi-vă că una e să ai 100 de hectare în parcele de câte jumătate de hectar şi să te chinui după aceea să le pui împreună ani de zile, să le comasezi şi alta e să cumperi o parcelă de 100 de hectare, pe care mâine te apuci să faci agricultură. Când ai 100 de parcele mici, n-o să te apuci mâine să faci agricultură performantă. Pentru străini prioritare sunt «zona 1 de cultură», respectiv zona Bărăganului, sudul ţării şi zona Banatului. În Banat au investit foarte mult italienii. De fapt ei au fost primii care au investit în România. Încă din anii 1998-2000 cumpărau terenuri în zona aceea. În sudul ţării au investit foarte mult străinii de origine arabă, danezi, eglezi, germani, în teren agricol care este foart