Cu mâna încleştată pe pix şi cu foaia de dictando îndoită, cu pixelii în aşteptare şi acuarela chimică întinsă dezorganizat pe obraz sub forma geometrică a unei steme, cu peruci roş-albastre în cap şi fulare cu Armata Ultras la gât, fanii celei mai iubite echipe din România au aşteptat lângă un autocar parcat la Brăila să-şi termine duşul favoriţii lor. Miza? Bagatelă pentru un abonat din Drumul Taberei, ilustră pentru un fan dintr-un Micro ce se termină în buza Dunării: o iscălitură sau un cadru alături de fotbalistul preferat. Au fost câteva mii, de la fete de liceu înnebunite de freza lui Tătăruşanu, dar care nu prea înţeleg cum e cu ristul lui Latovlevici, până la părinţii cu fiii pe umeri ce întrebau după fiecare siluetă ce trecea dincolo de parapeţii umani formaţi din uniforme: "L-ai văzut, tată?" Pe Szukala, pe Tatu, Latovlevici, Costea ăla al lui Cruduţa, Prepeliţă, Rocha, Reghe? Niciunul nu s-a oprit pentru a arunca un zâmbet la blitz sau o mâzgălitură grăbită pe foaia ruptă de la mijlocul caietului. Toţi şi-au tras robotic trolerele cu roţi de silicon prin mijlocul cordonului zelos.

"Erau minus 10 grade şi bătea vântul. Nu puteam să stăm să dăm autografe!", s-a scuzat antrenorul. Pe scurt, ne minţim ca la meteo, iar Romica Jurca nu ţine cu Steaua. În plus, Brăila nu e un oraş propice fotbalului pentru că trage de la Dunăre. Mai e de ştiut că cea mai iubită echipă din România (implicit din Brăila), reacţionează arogant când dă de frig. Totuşi, domnilor Argăseală, Duckadam (îmi cer scuze că v-am plasat între primul şi al treilea nume) Făinişi (sper că se scrie cu un singur i), d-le manager (iertare că mi-am permis), Reghecampf (fazan), oamenii care v-au aşteptat printre urale să ieşiţi de la vestiar pentru o poză şi un autograf, aşteaptă scuze. E tot ce mai puteţi îndrepta.

Cu mâna încleştată pe pix şi cu foaia de dictando îndoită, cu pix