Asociaţia „Visarion Puiu“ din Roman a început, în urmă cu trei ani, demersurile pentru aducerea în ţara noastră a osemintelor mitropolitului Visarion Puiu. Sinodul mitropolitan al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, întrunit pe 5 martie 2013, a binecuvântat ca rămăşiţele pământeşti ale fostului mitropolit al Bucovinei să fie aduse la Schitul Vovidenia al Mănăstirii Neamţ. La Vovidenia, mitropolitul Visarion Puiu şi-a ridicat în anul 1937 o casă de odihnă pentru bătrâneţile sale, pe care şi le dorea cât mai liniştite şi cât mai retrase de zbucimul lumii. Locuinţa ierarhului a fost între anii 1947-1961 casă de creaţie, iar apoi a fost amenajat un muzeu pentru scriitorul Mihail Sadoveanu, muzeu care a funcţionat până acum câţiva ani. Mai apoi, din 1998, această casă a purtat numele ctitorului, Visarion Puiu, pentru a se vindeca o rană a istoriei. După 23 august 1944, mitropolitul Visarion Puiu a rămas în Austria, apoi a călătorit în Italia, Elveţia, Franţa, trecând la cele veşnice pe 10 august 1964 în orăşelul Viels Maisons din nordul Franţei. În acest orăşel, mitropolitul Visarion Puiu şi-a aşezat primul loc de veci. Din testamentul pe care îl cunoaştem şi care s-a păstrat în biblioteca de la Fribourg el a dorit să i se scrie numele pe cruce, data naşterii şi a morţii, dar şi numele ţării din care provine – România. Rămăşiţele pământeşti ale mitropolitului Visarion Puiu au fost strămutate în anul 1992 din Viels Maisons la cimitirul Mont Parnasse din Paris. Despre dorinţa mitropolitului de a veni din nou acasă s-au spus şi s-au scris multe lucruri. În anul 1955, când România intra în Organizaţia Naţiunilor Unite, a iniţiat un apel de repatriere a tuturor românilor aflaţi în afara graniţelor ţării. A fost un prilej pentru mitropolit să solicite întoarcerea sa în ţară, cu o condiţie: reabilitarea sa prin anularea condamnării la moarte. Acest fapt nu s-a realizat, astfel că