Cursul dolarului pe piaţa democraţiei

EVALUAREA ACTIVITĂŢILOR N.E.D. ÎN ROMÂNIA, 1990 - 1992

Raport final efectuat de dr. Rohaid H. Linden -Washington, ianuarie 1993

Ceea ce puteţi citi in pagina a treia a ediţiei noastre de astăzi este un document oficial. Emanînd de la o instituţie oficială şi purtînd girul unei politici oficiale.

Luaţi-l, deci, ca pe un document, nu ca pe o revelaţie "subterană", procurată ilicit din cine ştie ce sertare secrete. Citiţi-l cu înţelegere, pentru că acesta este lucrul de care avem cea mai mare nevoie acum: să înţelegem ce se îhtîmplă în jurul nostru, fără a apela automat la incriminări sau la demascări.

Evident, pentru americani noţiunea de democraţie are conotaţii speciale. Ca şi pentru noi, de altfel. Faţă de o linie imaginară ce delimitează democraţia de totalitarism şi extremism, şi noi şi americanii, ne aflăm, de părţi diferite, la o oarecare distanţă. Noi, pentru că ne-am imaginat că o dată cu alungarea lui Ceauşescu am avut acces instantaneu la instituţiile democratice. Ei, pentru că în marea lor circumspecţie şi grijă de a nu aduce vreo atingere sfintelor drepturi ale omului merg adesea mai departe decît ar trebui. În fond, vorba lui Churchill, democraţia nu este sistemul infailibil, dar altul mai bun nu se cunoaşte. Firească, deci, prin experienţa celor 200 de ani de perfecţionare democratică, grija americanilor faţă de democraţia altora, preocuparea lor pentru a exporta produsul, acolo unde este nevoie de el, în cele mai bune condiţii. Pragmatismul celor de peste ocean face ca totul sau aproape totul să poată fi evaluat, în ultimă instanţă, în dolari. Este etalonul fundamental. Cît se potriveşte acest etalon dimensiunilor vieţii sociale şi politice din România? Ce "beneficiu" democratic au produs dolarii investiţi de NED aici? Ce e de făcut în continuare? - sînt cîteva dintre întrebările