„Sunt atât de puţini oameni de talent! spune Bernard.
- Doi, trei, cel mult.
- Vreau să spun oameni cu darul invenţiei. Acest cuvânt vine de la invenire- a găsi. Dumneata găseşti adevărul acolo unde vecinul dumitale nu-l vede.
- Da, eu creez un adevăr nou. Fără facultatea mea de a-l vedea, ar rămâne lucru mort. Căci observaţia înseamnă invenţie.”
Am văzut, recent, pe net un site intitulat „Vitrina cu bebelouri”
şi am admirat o seamă de portrete caricaturizate ale unor artişti şi oameni politici. Semnătura discretă, într-un colţ al desenului, nu am legat-o, imediat, de numele concitadinului nostru Adrian Cerchez. Dumnealui a renunţat, cu ani în urmă, la cariera sa de dascăl şi la salariul mic, dar sigur, pe care ţi-l oferă sistemul nostru de învăţământ de vreo 20 de ani încoace. Era un gest rebel pe care puţini oameni din lumea artistică şi-l mai pot asuma.
Cerchez a lăsat în urmă şcoala, fără prea mari regrete,
şi a început o discretă, dar susţinută activitatea artistică. A devenit un om pe care rar îl mai poţi vedea la evenimente mondene sau, pur şi simplu, la o cafea. S-a retras la uneltele sale şi a devenit, la început, ilustrator de cărţi pentru copii. Pentru a face, în mod onorabil, acest lucru trebuie să ştii să desenezi cuceritor, în sensul că personajele tale trebuie să se lipească de sufletul copiilor precum marca de scrisoare. În cazul că nu propui personaje noi, ci le interpretezi pe cele clasice, ai nevoie de talentul special de a mai spune ceva nou, plecând de la un model impus de alţii. Cine a avut în mână cărţile copilăriei desenate de autori de la mari case de editură din Vest, va observa imediat (aş zice, mai degrabă, că va fi frapat) de iscusinţa şi de soluţiile grafice pe care le propun aceşti importanţi artişti grafici. Dotat cu un mare talent, Adrian Cerchez colaborează, eficient, cu case
