Dragii mei,
Constat cu nedisimulata surprindere ca simplul anunt ca am decis sa imi asum infiintarea si organizarea Fundatiei Miscarea Populara a produs efecte nebanuite atat pentru comentatorii de politica si de ce mai apare peste zi, cat si pentru politicienii implicati in ceea ce traim fiecare dintre noi astazi. Anuntul meu a limpezit ca prin vis o politica romaneasca otova pana alaltaieri, o politica in care nu se mai stia care este la stanga esicherului si care la dreapta lui decat poate prin deosebirea intre euro si rubla ,ambele “transferabile”.
Numai de atat a fost necesar pentru a-i putea distinge pe cei care detin si exprima adevarul absolut “de dreapta” de aceia care respira si traiesc doctrina de stanga (autoflagelandu-se intr-o saracie crunta). Cine ar fi crezut ca vorbele lui Diaconescu pot avea acest efect secundar (benefic si clarificator)?
Ei bine, doar asa am putut afla noi odata cu electoratul domnului Ponta care voteaza PNL ul domnului Antonescu si pe domnul Antonescu insusi cu entuziasm,care la randul sau momeste cu bunastarea “care va fi”, cui ar fi trebuit sa cer permisiunea sa vorbesc despre “dreapta” din Romania ori despre “stanga” si in fata caror “monumente” doctrinare ar fi trebuit sa ma caiesc mai apoi pentru indrazneala mea.
Sigur ca nimeni nu ii poate intreba pe arhanghelii consacrati ai stangii romanesti de ce doua treimi din bazinul electoral de stanga s-a pierdut din 1989 si pana astazi cum nimeni nu ar trebui sa indrazneasca sa intrebe vocile consacrate ale dreptei cum se face ca nici un parlamentar al opozitiei de dreapta nu sta in 2013 pe un scaun intreg in Parlament – astea ar fi cel mult niste dovezi de impertinenta indrazneala daca ar fi formulate, ca intrebari publice, din partea societatii.
Societatea este buna doar atunci cand tace.
Mai departe, este clar ca celor care au sarit ca arsi can