Din timp în timp, evenimentele politice o iau razna, demonstrând că între activitatea unor diriguitori, fişa postului şi agenda lor publică se cască hăuri imense. Este şi cazul acuzaţiei aduse unor politicieni precum Sorin Frunzăverde sau Mihai Stănişoară că sunt masoni. Ca şi cum ai spune despre cineva că este pescar (cu undiţa) ori vânător de raţe sălbatice, pictor, sculptor amator sau că în timpul liber îşi ţine un jurnal.
Cine ne sunt masonii?
Despre masonerie, însă, e bine să discutăm în cunoştinţă de cauză fiindcă, la o privire atentă în trecutul României, aflăm că fundarea statului nostru modern este legată de mari personalităţi ca: Dimitrie Cantemir, Barbu Ştirbei, Vasile Alecsandri, Gheorghe Asachi, Constantin Argetoianu, Ion C. Brătianu, C. A. Rosetti, Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu, Ion Ghica, Dimitrie Gusti, Nicolae Titulescu, Mihail Sadoveanu…, lista putând continua cu alte câteva sute, toate făcând parte din diferite loji masonice.
De aici şi până la devoalarea unor scenarii care atribuie meritele realizării României moderne masonilor nu a fost decât un pas, făcut de istorici grăbiţi, sau de politicieni fie în nevoia de imagine şi notorietate, fie în încercarea de a arunca oprobriul asupra opozanţilor. A se mai observa că atât apartenenţa, cât şi acuzaţia nu au adus cuiva vreo pagubă ori cine ştie ce avantaj, în schimb ambele au creat turbulenţe mediatice.
Masoneria nu e facultate
Fireşte, asta nu înseamnă neapărat că actualii politicieni-masoni, unii ştiuţi, dar cei mai mulţi anonimi, tăcuţi, retraşi din prim-planul vieţii publice, au primit din partea respectivei organizaţii născute din negura istoriei certificate, diplome de merit care să ni-i impună ca mari politicieni şi ca bărbaţi de stat.
Pentru că în România Sorin Frunzăverde este preşedintele Consiliului Judeţean Caraş-Severi
