De ce eşti curios de ce suntem curioşi? Evoluţia ne-a transformat în cele mai bune maşini de învăţat, fapt care ne-a intensificat curiozitatea. Asta ne-a împins să facem lucruri complet neproductive, cum ar fi să citim ştiri despre oameni pe care nu-i vom cunoaşte niciodată, să învăţăm subiecte care nu ne vor fi de folos niciodată sau să explorăm locuri în care nu ne vom mai întoarce vreodată.

Ne place să ştim răspunsuri la diverse întrebări, chiar dacă nu avem niciun beneficiu din asta. Din perspectiva evoluţiei, curiozitatea aceasta banală este un fel de mister. Noi asociem evoluţia cu sintagma „supravieţuirea celui mai puternic“, lucru care se aplică zi de zi. Atunci de ce am evoluat în aşa fel încât să irosim atât de mult timp, se întreabă BBC. Nu ar fi trebuit evoluţia să aleagă o specie un pic mai demnă de aşa ceva?

Joc de copii

Rădăcinile curiozităţii noastre ciudate pot fi legate de o trăsătură a speciei umane denumită „neotenie“. Acesta este un termen al teoriei evoluţioniste care înseamnă „păstrarea caracteristicilor juvenile“, adică suntem mult mai copilăroşi decât celelalte mamifere. Un exemplu este că nu avem corpul acoperit de păr. Un alt exemplu este proporţia dintre mărimea creierului şi mărimea corpului. Aşadar curiozitatea noastră şi spiritul jucăuş este o caracteristică comportamentală a neoteniei.

Neotenia este o scurtătură a evoluţiei, un drum evoluţionist care aduce foarte multe schimbări, în loc să-şi facă timp să le selecteze pe cele mai potrivite. Evoluţia, prin faptul că ne-a făcut o specie juvenilă, ne-a transformat în fiinţe mai slabe decât verii noştri, primatele. Dar ne-a mai dăruit şi curiozitatea copilărească, capacitatea de a învăţa şi sentimentul de ataşament pe care îl avem unul faţă de celălalt.

Bineînţeles că această capacitate de a învăţa pe tot parcursul vieţii este motivul pentru care n