Foarte multe semne indicau tendinţa României către un partid unic de guvernare. În plan strict electoral se încetăţeniseră fraudele de mai multă vreme. Până la urmă ideologiile şi rezultatele unui mandat, comportamentul unei persoane şi profilul său moral-politic, păreau să nu mai conteze.
Număratul voturilor, viciat în multiple cazuri, nesancţionat şi nici măcar anchetat ca lumea, părea să pună capac oricărei speranţe de progres şi de mai bine. Degeaba se mai agitau unii, alţii cu dezvăluiri-bombă şi dovezi palpabile. Lumea se învăţase, s-a învăţat deja, în multe zone, în majoritatea cu fraudarea oricărui proces electoral.
Poate că media a făcut chiar autopsia acestor nereguli. Au fost “disecaţi" candidaţi care au câştigat în condiţiile în care nu-i cunoştea nimeni în zona unde candidaseră, au fost făcute publice liste pe care au “votat" morţi şi tot aşa. Pe de altă parte, de voie de nevoie, opinia publică s-a obişnuit cu tot felul de nereguli.
S-a acreditat ideea că mulţi oameni plătesc să ajungă parlamentari numai pentru a scăpa de puşcărie. Ei acţionează în justiţie pentru a-şi amâna procesele, când nu se mai poate, acestea se rejudecă, în acest timp ei se îmbolnăvesc, îşi schimbă avocaţii, recuză instanţele. Timpul trece, ne-am obişnuit cu ei în fruntea ţării, mai ales că armate de gazetari bine plătiţi îi apără. Lumea ascultă toate astea în fiecare zi şi mai cu seamă în fiecare seară şi crede puţin.
La nivel naţional au fost semnalate hoţii flagrante, acte de plagiat indubitabile, îmbogăţiri spectaculoase şi inexplicabile. Ca să nu mai vorbim de trecerea unei mari părţi din avuţia naţională în proprietatea unor oameni, puţini la număr, prieteni între ei şi chiar nemulţumiţi în permanenţă pentru că nu au reuşit încă să ia tot.
Dacă toate aceste nereguli şi multe altele s-au încetăţenit – pentru că nici nu exista altă cale şi o singură fo
