Acum fix 90 de ani, la 28 martie 1923, regele Ferdinand I promulga Constitutia Romaniei de dupa Primul Razboi Mondial, apreciata la vremea sa a fi una dintre cele mai democratice legi fundamentale din Europa.
Actualizare in limitele strictului necesar
Constitutia era o actualizare a celei din 1866, din care modifica total sau partial 20 de articole, introducea in ea alte 7 articole noi si reformula sau completa 25 de articole. Un numar de 76 articole ale vechii constitutii ramaneau neshimbate.
Principiul pe care s-a actualizat Constitutia privea noua situatie a Romaniei de dupa Primul Razboi Mondial, adaptarea la principiile societatii democratice ale vremii si modificari limitate, astfel incat sa se pastreze cat mai mult din textul existent.
Constitutia stipula de la inceput ca Romania este stat national unitar si indivizibil, al carei teritoriu este inalienabil.
Cu privire la drepturile cetatenilor, se facea referire la conditiile specifice democratiei: garantarea drepturilor si libertatilor cetatenesti, fara deosebire etnica, de limba sau religie, egalitatea cetatenilor in societate si inaintea legilor, libertatea constiintei si intrunirilor, dreptul de asociere, secretul corespondentei, inviolabilitatea domiciliului.
Se instituia votul universal, egal, direct obligatoriu si secret. Militarii si femeile, ca in toate tarile europene din acea vreme, nu puteau sa-si exprime o optiune politica in fata urnelor.
Separatia puterilor in stat
Constitutia din 1923 consacra ferm principiul separatiei puterilor in stat, independente una de alta, existand posibilitatea sa se limiteze reciproc in atributii.
Activitatea legislativa urma sa fie exercitata de rege si reprezentanta nationala (Parlament), cea executiva de rege si Guvern, iar cea judiciara numai de catre instante