Ziua de 29 martie 2010 i-a secat de lacrimi pe apropiaţii celui alintat „Bebe”, pe cei care l-au apreciat şi admirat. Avea numai 56 de ani când a urcat la ceruri să-i aducă titlul de campioană şi echipei îngerilor

Născut la Ghelmegioaia, în judeţul Mehedinţi, pe 2 octombrie 1953, Iovănescu a jucat la Farul (sau FC Constanţa), FC Argeş, Steaua şi FC Olt. La Farul a mai activat ca antrenor şi preşedinte. O complicată intervenţie chirurgicală la inimă i-a fost fatală însă, răpindu-l din mijlocul celor dragi.

Mâine se împlinesc trei ani de la moartea lui Sevastian Iovănescu, fostul om de sport găsindu-şi sfârşitul la Constanţa, la doar trei săptămâni după ce a suferit o operaţie la inimă. Au intervenit complicaţii post-operatorii, iar Iovănescu, deşi a luptat cât a putut, asemenea unui gladiator, aşa cum evolua şi pe terenul de fotbal, nu a rezistat. Trecerea în nefiinţă a lui „Bebe”, la doar 56 de ani, a îndurerat peste măsură lumea fotbalului constănţean, dar şi românesc. În ziua înmormântării, cortegiul funerar a trecut şi pe la stadionul „Farul”, unde celui care a fost un mare fotbalist, un antrenor dedicat şi inspirat şi un conducător devotat clubului constănţean i s-a dat cinstirea cuvenită. Bebe Iovănescu a luat cu el în pământ, fiind depuse în sicriu, o minge de fotbal pe care jucătorii Farului şi-au lăsat autografele, un tricou al „marinarilor” cu numărul opt (cel pe care l-a purtat Iovănescu în cariera sa nepereche), un tricou şi un fular de la FC Argeş şi o diplomă de la Federaţia Română de Fotbal. Iovănescu a fost înmormântat la Cimitirul Palas din Constanţa, alături de tatăl său, Vasile, mort la vârsta de 64 de ani, cu 21 de ani înainte ca fiul său cel mijlociu să-l urmeze. Mama lui Bebe, Elena, a trecut prin două mari tragedii în viaţă: şi-a îngropat şi soţul, şi unul dintre cei trei băieţi. La moartea lui Bebe avea 82 de ani. Ceilal